Am prieten de 2luni, e primul meu prieten insa nu stiu de ce eu de multe ori gasesc scuze sa nu ma intalnesc cu el; nu stiu... tin la el si el la mine, ma iubeste si chiar nu as vrea sa il ranesc dar parca nu ma simt pregatita sa imi asum responsabilitati sau sa am o relatie desi deja am una.
Ce sa fac sa incerc sa imi petrec mai mult timp cu el sa ma obisnuiesc?
Nu as vrea sa fiu nici singura si nici sa ma despart de el pentru ca il plac si tin la el...
Ce credeti?
PS:eu am 16 ani iar el are 20.

Diferenta de ani dintre voi este foarte buna, numai ca tu esti cam micuta pentru o relatie, din acesta cauza iti este frica sa te intalnesti cu el...parerea mea este sa ramai doar prietena cu el, macar cateva luni de-acum inainte, nu te arunca prea repede in patul lui, mai analizeaza situatia si vezi daca merita sa faci asa un gest de frumos pentru el.
In alta ordine de idei, imi place foarte mult cum gandesti, am incredere ca nu ai sa faci o nesabuinta... putine adolescente gandesc asa de responsabil ca tine. Iti doresc sa ai parte de fericire si de dragostea lui sincera.

Poate te streseaza cum va fi cu relatia sexuala. Daca iti propui de pilda sa nu fie pana la cel putin 18 ani, nu mai esti stresata. Oricum poate nu esti pregatita pentru o relatie nici asa simpla, dar nu e capatul lumii, ai timp si dupa 18 ani sa incepi relatii.

Mi se pare asemenator cazul tau cu al meu. Aveam 15 ani si el 19, venea pe la mine prin fata, si ma gandeam ca vine la careva din prietenele mele, nicidecum la mine, in fine am inceput sa-mi dau seama ca ma place. Cu fiecare zi ce trecea incepeam sa ne apropiem tot mai mult, ca prieteni bineinteles, pana cand intr-o seara, ramanand singuri, m-a luat in brate. Eram foarte buimaca, nici nu stiam ce sa spun. Am stabilit ca ne vedem a doua zi. Ce crezi ca am facut, a doua zi nici nu am vrut sa stau de vb cu el, ne intelegeam atat de bine ca prieteni incat imi era rusine sa incep o relatie, nu stiu ce era cu mine, cu toate ca ma gandeam cum ar fi sa fim impreuna. Dupa vreo 5 luni am inceput sa fim impreuna, de aceasta data am inceput mai bine... pana cand am inceput sa ne distantam. De fapt el a crezut ca mi-am batut joc de el prima data si a vrut sa imi faca si mie la fel. De unde stiu, pentru ca a cum suntem din nou impreuna, de aprox trei ani ( eu am acum 21 de ani), si il iubesc enorm, chiar daca ne mai certam uneori.
Sfatul meu : Daca il iubesti nu-l lasa sa scape, continua relatia fara temeri, pentru ca mai tarziu ai putea regreta, si cum ai spus si tu, incearca sa petreci cat mai mult timp cu el, vezi ce aveti in comun, ce nu-ti place la el ca sa stii daca merita sa fii cu el sau daca nu. Succes !

Cred ca ar trebui sa te gandesti bine eu dupa parerea mea nu esti pregatita sa fac acest pas asa ca te sfatuiesti sa i explici si lui care este siutatia.cand o sa fi pregatita o sa-ti dai seama si atunci totul va veni de la sine.mult succes:*:*:*

Poi dupa cum ai spus si uh, il placi si ti la el, dar nu stiu poate ca nu il iubesty chiar asa cum crezi, poate ca din aceasta cauza te feresty de multe ori de el.Totusi eu zic sa petreci mai mult timp cu el, si in felul asta te vei obisnui tot odata cu el si vei afla si ce fel de baiat este, si vei stii ce sa faci, daca sa te desparti de el sau nu! Bfta:*

Eu am patit la fel, problema era ca inainte nu prea avusesem prieteni si mi se parea foarte greu sa depind intr-o oarecare masura de cineva, inainte eram pe cont propriu, iar dupa ce am inceput sa iesim aveam impresia ca eram subjugata si controlata la fiecare minut. Eu zic ca este o problema de acomodare mai ales pentru tine, ai sa vezi ca dupa ce te vei obisnui cu el va fi totul bine. Succes!