Am 17 ani si sunt cu prietenul meu de 1 an jumate.ne-am vazut mai mult pe ascuns sa nu afle parintii mei.Nu sunt de acord deloc, iar cand au aflat a fost rau. Acum nu mai stiu ce sa fac.eu il iubesc enorm, el la fel, sunt sigura. sa ne vedem incontinuare pe ascuns pana plec la facultate apoi sa plec cu el? sau sa ii ascult pe ei? daca ii ascult nu sunt fericita fara el, daca nu ii ascult.nu stiu. Credeti ca frumusetea conteaza atat de mult? sau pur si simplu iubirea? Fundita :X

Tu trebuie sa faci cum crezi mai bine parintii poate lau vazut ca nu e un baiat de treaba si de aia nu te lasa daca te duci cu el o sa-ti fie bine dar poate mai tarziu o sa-ti para rau si daca iti asculti parintii acum o sa-ti fie rau si mai tarziu o sa iti para bine deci astea sunt optiunile care le poti alege.

Daca u il iubesti si esti fericita cu el nu are niciun sens sa renuntati la relatie chiar daca parintii sunt importiva. o data si odata o sa trebuiasca sa inteleaga ca fata lor e fericita cu baiatul ala si ca daca ei te iubesc o sa accepte! dar totusi mi se pare aiurea sa stai sa te ascunzi
dc nu incerci sa ai o conversatie cu parintii tai sai faci sa inteleaga unele chestii daca tot nu inteleg roaga-i sa te insoteasca la un psiholog sa discutati pe tema asta si sa ajungeti la un numitor comun impreuna cu psihologul.
eu aveam problema din astea cu ascunsu prin cls a7adar avand in vedere ca ai 17 ani... poate esti deja a12a.destul d mare.ai personalitate.si nu poti sa traiesti doar ceea ce vor ai taie viata ta si ar km trebui sa te lase sa hotarasti singura ce iti e bine si ce nu pentru ca altfel iti va fi km greu sa pleci de langa ei.sa te descurci singura la un momendat.

succes:*

Pai du-te la el. fericirea ta conteaza mai mult!

Intrebarea asta ar trebui sa ti-o pui tu : Vrei sa fii fericita sau nu?
Uneori parintii sunt dificili, dar vor doar a fii fericita Asa ca mai bine vb cu ei

Daca va iubiti continuati-va relatia.nu iti inteleg parintii, ai 17 ani o varsta potrivita pentru a avea relatii.incearca sa-i convingi ca este bun pentru tine, ca va intelegi...va iubiti etc.

si referitor la cealalta intrebare sunt de parere ca iubirea este cea mai importanta.succes pe mai departe

Cred ca ar trebui sa iti asculti parintii deutza:*. daca o sa fii iar cu el sigur o sa iasa mai rau ca prima data, cand vor afla parintii. fa cum vrei. dar uh o sa suporti cearta care va urma daca alegi varianta de a fi in continuare cu el. fa cum iti sp inima. pup
cu drag, verisoara tah florina :*

Mai deyutza.
eu cred ca sfatu`parintilor este mai bun.
esti orbita de iubire acum.
dar poate tu ai in fata o cariera si el te trage in jos.
nu stiu ce sa zic
faci km crezi u.

Mi s-a intamplat si mie ceva de genu. A fost prima dragoste a mea.La inceput ai mei m-au lasat cu el, dupa aia li s-a pus pata.La noi a fost si mai greu, ca nu eram din acelasi oras. Si el venea si se caza ca sa ma vada cateva zile.Asta se intampla prin vacante. A fost foarte aiurea, foarte riscant, ca trebuia sa ii mint mereu pe ai mei, si sunt cam stricti. Am incercat sa le explic in fel si chipuri.Stiau ca inca mai sunt cu el, nu aveau cum sa-mi interzica chiar asa, dar nu ma lasau sa ies cand venea el in "orasu meu". Pana am ajuns sa-i mint.Pana la urma au aflat, au urmat certuri, tot nu ne-am despartit. A fost o legatura foarte puternica, o iubire mare. Si pana la urma ne-am despartit de la o cearta, care nu avea legatura cu ai mei.Nici nu ma gandeam ca o sa se sfarseasaca asa. Eu te sfatuiesc sa vorbesti cu ai tai, sa le explici. Asculta sa vezi de ce nu vor ei, si dupa aia ia o decizie. Dar daca il iubesti.atunci astepata pana faci 18 ani sau 19 si pelci la facultate. Cu toata ca eu cred ca daca va rezista relatia pana atunci, vor accepta intr-un final.Insa incearca sa nu-i mai minti. nu e bine deloc, crede-ma ca stiu ce spun. Dupaia tot tu o sa fii aia de vina si nu o sa mai aiba incredere in tine. Ai grija de tine! Cea mai buna solutie e sa incerci sa le explici. Si dragostea e cea mai importanta, insa comunicarea e cheia succesului...si mai ales respectul...pentur ca frumusetea se duce cu timpu, poate si dragostea se diminueaza, dar respectul si comunicarea daca vr fii prezente, vor fii de ajuns ( asta ma refer de la 50-70 de ani ), cu toate ca poate exista si atunci iubire. Ai grija de tine!