Am tot vizitat site-ul acesta in speranta ca am sa gasesc un raspuns si pentru intrebarea mea dar m-am hotarat sa o adresez eu direct.Am 16 ani si jumatate si am si eu, ca orice adolescent, probleme in legatura cu parintii si prietenul.Sunt cu un baiat de 9 luni de zile si ne intelegem foarte bine, facem multe lucruri impreuna si ma atrage foarte mult pentru ca este unic in felul lui(tin sa mentionez ca avem aceeasi varsta, deci aceasta nu ar trebui sa fie o problema). Problema este ca parintii mei nu il accepta si nu inteleg de ce.Nu le-am semnalat nici o problema pana acum si nici nu le-am dat de banuit nimic in sensul ca nu ar fi ceva ok intre noi doi. Ei nu il cunosc pe acest baiat, nici macar nu l-au vazut pentru ca nu pot purta o discutie deschisa cu acestia fara sa am regrete dupa aceea.Eu ii cunosc parintii lui si ma inteleg foarte bine cu ei.Si el este un baiat de nota 10(este cuminte, vorbeste si se poarta frumos, are un suflet cald, dar este foarte sensibil). Stiu ca rational ar fi sa las valurile dragostei deoparte(este prima oara cand pun suflet in relatii) si sa imi ascult parintii dar problema este ca nu inteleg de ce trebuie sa renunt la o relatie asa frumoasa cu un baiat atat de rar in zilele noastre? Parintii mei nu suporta sa discutam pe tema aceasta si evita orice argument, afirmandu-mi doar ca ar trebui sa inchei relatia pentru ca este cam mult timp si nu trebuie sa o iau asa in serios. Oare trebuie sa ii fac pe parintii mei sa il cunoasca? Dar daca nici macar nu vor sa auda de el cum vor accepta sa il cunoasca? Nu stiu ce ar trebui sa fac.Am incercat sa ma despart de el dar dupa cum am mentionat este foarte sensibil si sufera mult.Si pana la urma nu vreau sa ii fac rau pentru ca parintii mei nu vor sa am o relatie deschisa cu un baiat.Astept un raspuns.Va multumesc anticipat!

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook