Inteleg iubirea asta care parca clocoteste in adolescenta. Inteleg puritatea sentimentelor. Inteleg si paradigma care spune ca dragostea nu are varsta, dar doar in anumite conditii si cu o limita.
Tu ai 14 ani si el 17 daca inteleg eu bine. Incearca sa ii intelegi pe parintii tai. E o diferenta mare. Orice adult care poate comenta aici iti poate spune ca, in adolescenta, gandesti complet diferit de la an la an. 14 versus 17 e o mare diferenta.
La aproape 18 ani, mai ai putin si poti, legal, sa iti iei permisul de conducere.
La 14 ani, abia ai intrat la liceu si abia ai luat prima decizie importanta din viata: alegerea unui profil de invatamant. Imagineaza-ti in ce fel evolueaza maturitatea unui om in acesti trei ani.
Poate ca parintii tai, mai experimentati in viata decat tine, stiu ei ceva. Si ei se tem si vor binele fetei lor tinere, altfel te-ar fi lasat in pace. Vor sa nu fii folosita, vor sa fii fericita, sanatoasa emotional, practic nu te vor in compania unor persoane pe care o percep ca nepotrivita.
Si nu spun ca iubitul tau are neaparat intentii rele. Poate chiar te iubeste inapoi, asta doar el poate sti, insa precautile pe care ai tai vor sa le ia mi se par rezonabile. Sansele sa fie rau sunt mai mari decat contrariul. Una era sa ai 24 de ani si el 27, alta e acum.
Rezolvarea? Stai si analizeaza bine de tot daca acest tip chiar te iubeste. Trece in revista toate faptele bune pe care le-a facut si mai ales pe cele care nu te-au incantat. Vezi si de ce a procedat intr-un anume fel. Ideea e sa ajungi cat mai aproape de obiectivitate.
In final, daca totul iti pare bine, atunci incearca sa ajungi la un acord cu ai tai, sa incerci calm, cu argumente, sa le explici de ce nu au de ce sa se ingrijoreze si promite-le (nu doar asta, tine-te de fagaduinte) anumite lucruri la schimb prin care sa demonstrezi ca relatia asta nu iti afecteaza viata decat in mod pozitiv. De exemplu, note bune la scoala, ajutor in gospodarie, comunicare, sa mentii obiceiurile bune pe care le ai si sa eviti viciile etc.
Mult succes si sunt curioasa care va fi deznodamantul, sincer.
Nu poti sa rezolvi problema, pentru ca sunteti micuti, in special tu, care nu ai decat 14-15 ani.
Lasa baietii si asculta-ti parintii, ca vor lua masuri drastice, daca nu asculti.
Dragostea la varsta asta este ca ciorpaii, schimbandu-i zilnic!
Focus pe acrte, ca acum vine examenul de capacitate, care-i cel ami important in acest moment.
De baieti vei avea tu tuimp peste cativa ani, acum o relatie cu un baiat, nu-ti poate aduce decat nefericire si probleme la scoala, distrugandu-ti viitorul si posibil o cariera buna.
Crede-ma ca ai tot timpul din lume sa-ti faci iubiti, dupa 16-17 ani!
Nu am examen anul asta...
Deci, tu nici macar nu ai 14 ani, asa-i?
Esti clasa aVII-a abia...
Wow, nici nu ma mir de ce parintii stau cu ochii pe tine, fiind inca copilas mic, iar el aproape major.
Sunt a 9 a))) am 15 anisori )))
Deocamdata sunteti in situatia de a fi mult prea mici (ca varsta), incat sa va puteti exprima nemultumirea care sa fie si ascultata si luata in considerate, fiindca sunt diametral opuse hotararilor luate de parintii vostri. Daca iubirea voastra este una adevarata, o veti putea transpune in realitate peste 4-5 ani, cand veti fi majori. Multa sanatate!
Situația se rezolvă doar într-un unic mod.
Și tu și el să vă înțelegeți cu părinții.
Puteti fi ca Romeo si Julieta.
Acum vorbind serios, sunteti mici si nu prea stiti ce vreti, poate parintii tai stiu ei ce stiu. Daca ai 15 ani nu vad ce relatie serioasa ai putea avea. Daca va fi sa aveti o relatie intre voi nu va trece mult timp si veti fi iar impreuna. Nu forta lucrurile pentru ca de obicei nu iasa bine. Daca isi gaseste repede pe alta iti dai singura seama cat de serios a vrut sa fie cu tine...
Este minunat ca va iubiti. Daca chiar va iubiti cu adevarat nimeni si nimic pe lumea asta nu va putea sa va desparta vreodata, nici macar parintii vostrii care pot doar sa va interzica sa va vedeti o perioada. Deocamdata amandoi sunteti niste copii dependenti de parintii vostrii care va intretin si au grija de voi asa cum cred ei ca este mai bine. Inca nu sunteti suficient de maturi si capabili sa formati o familie la varsta pe care o aveti acum. Daca vreti sa formati o familie frumoasa si fericita in viitor trebuie sa va concentrati pe formarea voastra ca oameni adulti. Asta presupune ca prioritatea voastra acum sa fie educatia. Daca peste 4-5 ani veti reusi amandoi sa deveniti niste adulti capabili sa intretina o familie, nimeni si nimic nu o sa va mai poata opri sa faceti acest pas. Nu mai e mult pana atunci. Si daca veti reusi asta amandoi atunci veti demonstra parintilor vostrii si tuturor celor care nu cred acum in relatia voastra ca s-au inselat si ca voi chiar va iubiti cu adevarat!
RRSecularHumanist întreabă: