Nu pe strada,in maxi taxi! Ba,da sa-ti zic o poveste daca tot am inceput discutia asta! Eram in maxi asa cum ti-am, zis, in drum spre liceu(asta s-a intamplat cam acum un an sa zic asa)si stateam in spatele a doua fete(una frumusica, cealalta nu prea), si am inceput sa rad de 2 pusti care injurau, apoi am intrat in discutie cu fetele astea din faţa mea barfindu-i pe aia 2(erau de clasa a 4-a maxim).Si a doua zi, tot in drum spre liceu, ma trezesc cu fetele acelea 2 si aia mai grasa si cam uratica(de un 3, 4 as putea zice)imi spune ca ma place! Am tacut, ele 2 au plecat si nu le-am mai vazut de-atunci! Ideea e ca fata aia era cam sub nivelul meu(cel putin in perceptia mea), iar partea nasoala e ca fetele de nivelul meu(de un 4 sau 5)au sanse cu baieti de 8, iar eu raman cu astea de 3 si nici asta n-as vrea! Sfarsit!
Aia de 4 nu poate avea sanse la 8, ca baietii de 8 au sanse la fete si de 6-8, si deci nu s-ar dat niciodata la aia de 4, ca au de ales, deci aia de 4 NU are acces la cel de 8.
De 2 ori. In ambele situatii am ajuns la politie ca inteligentele dracu credeau ca sunt vreun proxenet. Nici macar nu erau frumoase fetele.
Ele vor sa fie privite doar de barbati frumosi sau bogati sau vreo vedeta, in rest nu vezi cum te privesc cand nu te plac cu scarba, fara sa iti vada sufletul
Sigur ca da mie imi plac povestiile.
Erau o dată douăzeci şi cinci de soldaţi de plumb şi toţi erau fraţi, fiindcă fuseseră făcuţi dintr-o lingură veche. Ţineau puşca în mână şi fruntea sus. Aveau o uniformă foarte frumoasă, roşie şi albastră.
Cel dintâi lucru pe care l-au auzit pe lumea asta, când s-a ridicat capacul de pe cutia în care şedeau, au fost cuvintele: "Soldaţi de plumb!" Cuvintele acestea le-a rostit un băieţaş care bătea din palme de bucurie. Tocmai îi primise cadou de ziua lui. I-a scos şi i-a înşirat pe masă. Toţi semănau leit între ei, unul singur era puţin mai altfel: avea numai un picior, pentru că fusese făcut cel din urmă şi nu mai ajunsese plumbul; dar deşi avea numai un picior, stătea tot aşa de drept ca şi ceilalţi cu două picioare şi tocmai el avea să facă cele mai mari isprăvi, aşa cum i-a fost scris.
Pe masa pe care stăteau ei înşiraţi mai erau o mulţime de jucării; era mai cu seamă un castel de hârtie de toată frumuseţea. Pe ferestre puteai să te uiţi înăuntru şi să vezi toate încăperile. În faţa castelului era un pâlc de copaci şi în mijlocul lor era o oglinjoară care închipuia un lac. Pe ea pluteau şi se oglindeau lebede de ceară. Toate jucăriile erau drăgălaşe, dar cea mai drăgălaşă era o fetiţă care stătea în uşa castelului; era făcută şi ea din hârtie, însă avea haine frumoase şi pe umeri o panglică subţire şi albastră, chiar ca o broboadă. Pe broboadă, drept la mijloc, era o stea strălucitoare, cât faţa ei de mare. Fetiţa stătea cu braţele ridicate, fiindcă era dansatoare şi îşi ridicase şi un picior, dar aşa de sus încât departe soldatul de plumb nu vedea unde-i şi credea că fata are ca şi el numai un picior.
"Ar fi o nevastă tocmai potrivită pentru mine – se gândi el; atâta numai că e cam boieroaică, stă într-un castel şi eu stau într-o cutie în care suntem douăzeci şi cinci de inşi; nu-s tocmai potrivit pentru ea; da’ eu tot am să încerc să intru în vorbă cu dânsa."
https://www.youtube.com/watch?v=wcinzmfZeCc
anonim_4396 întreabă:
IePuRaSh●De●CiOcOlAtA întreabă: