Ati iubit vreodata? V'a fost greu sa treceti peste, dupa ce v'ati despartit?

Mereu e greu la faze din astea. E important cata incredere ai in tine, e important sa vorbesti cu cineva, sa te descarci. Aproape intodeauna e loc si de mai rau deci zambeste!

Da, evidentinsa orice e trecator...deci am trecut peste moment, cu greu trebuie sa recunosc, pentru ca sunt genul de om care atunci cand tine la o persoana( si asta nu se intampla ff des) tine cu toata suflarea saiar atunci cand se sfarseste pot numi ca trec printr-o tragedie, insa ser ca e si varsta de vina...adolescenta asta e o perioada in care ne maturizam, inj concluzie nu vreau sa raman asa toata viata!

Da am iubit...si iubesc inca!
dar prin ce treci tu acum (banuiesc ca ai suferit o deceptie in dragoste)am trecut cu totii, e dragostea din adolescenta...cum am trecut...pai nu stiu a trecut de la sine!
timpul vindeca orice rana!
si vei uita de tot atunci .cand iti vor "sticli"ochii dupa alt fat frumos!
fruntea sus ...si lasa, ca trece...nu e un sfarsit de lume!
nu a fost sa fie!

Pfff...
chiar in momentul de fata incerc sa uit de cineva cu care am petrecut clipeminunate si de neuitat...mereu ma gandesc la asta
si nu este durere mai mare, decat memoria timpurilor bune in momente de durere!

Eu recunosc ca nu prea am suferit...si asta doresc la toate fetele...
Cum? pai la mine relatiile le-am incheiat oficial dupa ce ele se terminasera sentimental, sau nici nu incepusera...




Dar in momentul de fata chiar as avea o depresie daca nu as mai fi cu actualul prieten...

Da. Care om nu a iubit? Sigur ca dupa aceea despartire, am suferit enorm si a cazut cerul, eram tanara si nu credeam ca tocmai mie, mi se putea intampla asa ceva... am strans din dinti, nu am iertat nicicand, ratacirea de-o clipa si am ramas doar cu acea amintire urata si neinteleasa; dupa acea despartire inerenta, am suferit enorm si de durerea acelei clipe, de felul cum am primit acea lovitura, m-am imbolnavit si dupa ~ o luna, am ajuns la spital, cu ulcer gastric, lipsa poftei de mancare si cu o anemie pernicioasa. Incet, incet, alaturi de prieteni ( ce ii am si acum, de-o viata ) am iesit, am facut vacante si nu am fost deloc uitata, am fost mereu cu gasca, si aceastia vb. pe ascuns cu seful din acel Institut de proiectare si imi asigurau zilele libere de concediu cu ei (familisti cu copii ), fara macar sa BANUIESC...Ma anuntau cu 2 zile inainte, sa imi fac bagajul ca plecam la mare la hotel si voi dormi in camera cu copiii... Ce putea fi mai fr., decat sa ai umarul pe care plange la necaz... Vremea a trecut si dupa cativa ani am cunoscut omul drag langa care stau dreapta -n lumina si azi, langa care am petrecut o viata de neuitat,- minunata, tatal gemenelor mele si cu care impart tristetea ca ne cunoastem nepotelul, doar prin internetul ce ne alina durerea (de nedescris in cuvinte ) si strabatinad in gand oceanele lumii pana la ei ...Lucien.

A iubi e cel mai frumos sentiment :X. E greu sa treci peste, dar crede-ma ca nu urasc tot ce mi s-a intamplat dupa.Consider doar ca momentele de fericire care au fost multe mi s-au rasplatit in lacrimi...In comparatie cu fericirea, tristetea a fost minora

Da, am trecut, am suferit si inca sufar. Mai vb foarte rar la tel, dar cred ca nu m-am vindecat complet pentru ca el inca e singurul cu care pot vorbi deschis, singurul in fata caruia imi pot deschide sufletul complet. A insemnat enorm pentru mine cu toate ca m-a ranit in cel mai urat mod cu putinta, dar se pare ca eu sunt putin masochista daca inca nu m-am invatat minte si pastrez legatura cu el. Sentimentele au fost puternice si probabil de aia detasarea totala se produce mai greu.

Prima dragoste nu poti sa o uiti asa usor dar o sa depasesti mai usor cu speranta ca intr-o zi il vei intilni pe stapinul inimi tale

Foarte greu este sa treci peste...eu am suferit o depresie puternica. abia mi-am revenit. la ora actuala iau tratament...si inca il iubesc.

Un sfat..."nu te gandi cine a gresit! nu plange ca s-a terminat...zambeste k a fost"...