Ochii care nu se vad, se uita. Asta daca au fost impreuna o vreme. Daca s-au cunoscut de la distanta ( net, scrisori, telefoane) mai bine e sa ramana asa.
Depinde si de distanta, eu am o iubita la 70 km si ne intalnim mai rar si ne iubim foarte mult. distanta te poate face sa iubesti si foarte mult.acum depinde de la persoana la persoana.pa'pa
O vorba spune ca "ochii care nu se vad se uita... dupa altii". Daca vreti sa traiti vieti duble atunci o relatie la distanta e perfecta.Am vazut, am auzit, am trait relatii la distanta.Nu merge. Oricat de multa incredere ai avea, oricat ai iubi sau ai fi iubit, la un anumit timp intervine dorinta de a avea pe cineva langa tine.Pe cine imbratisezi? Pe cine saruti? Ca nu poti face asta cu telefonul sau cu laptopul/comp.La un moment dat unul dintre voi va incepe o alta relatie si atunci celalalt va avea doar de suferit.De ce sa va mintiti ca va merge?
Dupa cum am zis si in alta parte, o relatie poate suferii schimbari, din o relatie normala poate ajunge o relatie la distanta. De ce as iubi-o mai putin daca sunt la 300 de km distanta? tot ce conteaza e ca sentimentu sa fie reciproc, si mult respect! si poti avea o relatie si la 2 continente distanta. ochii care nu se vad se iubesc mai mult te vezi mai rar si cand te vezi profiti de scurtul timp pe care il ai.
Eu sunt adepta relatiilor la distanta. Cred ca dragostea nu tine cont de km. Atat timp cat sentimentele sunt reciproce si intensitatea lor nu scade poti fi la mii de km de persoana pentru care simti ceva. In ceea ce priveste daca se merita sau nu, nu ai de unde sa stii. De altfel, nu ai de unde sa stii daca se merita sau nu sa incepi o relatie cu o persoana de care nu te desparte distanta. Parerea mea este ca mai bine regreti ce ai facut decat ce nu ai facut. De ce sunt adepta relatiilor la distanta? - Din experienta.
Ochii care nu se vad se uita, dar depinde si de intensiatatea sentimentelor. O iubire adevarata depaseste orice obstacol, iar distanta ii face mai puternici.Este mai dificila pentru ca simti lipsa unei imbratisari, unui sarut si nimic nu se compara cu prezenta iubitului/iubitei.Este o experienta de maturizare si face ca intalnirea sa fie mai inflacarata, dragastoasa.
Sunt adeptul relatiilor de dragoste chiar daca sunt la o anumita distanta, important este persoana, placerea intanlirilor care le astepti cu mult drag. Dragostea nu are orizonturi ea isi face loc in inimile si sufletul celor ce se doresc si se iubesc.
Relatia e un concept vag care nu poate fi catalogat ca fiind la distanta doar dupa kilometri dintre oameni. Sunt oameni care sunt din acelasi oras, dar din punctul de vedere al unei posibile relatii pot fi la kilometri departare unul de celalalt. Eu personal am fost intr-o relatie la distanta 3 ani, intre noi erau 350 km. 3 ani in care mi-am vazut iubitul in vacantele de vara (eram studenta la facultate si el la liceu) si in cele de pasti si de craciun. El e cu aproape 3 ani mai mic ca mine si nu a fost usor, dar mi-a spus sa-l astept si asa am si facut. Acum cateva luni m-am mutat in orasul lui si stau impreuna cu el. Nu am sa uit niciodata prin cate am trecut si cat de mult m-a intarit relatia asta. Suntem impreuna de 3 ani jumate acum si vom fi impreuna si cei 70 de ani care vor urma. Desi au existat kilometri intre trupurile noastre, intre inimile noastre nu au fost nici 2 pasi. Eu nu cred ca trebuie sa renunti niciodata, ci doar atunci cand inima ta iti spune sa pui punct. Atata timp cat exista iubire, restul de kilometri, oamenii care va stau impotriva, sunt toate doar niste mici hopuri.
Nu am chiar un raspuns clar si nici nu sunt o adepta a relatiilor la distanta dar pentru moment nu pot face altfel. dar ce pot sa iti spun este ca dupa 10 ani ochii nostri nu s-au uitat si sper sa il revad in curand...
Relatiile la dinstanta sunt bune doar atunci cand pleci in "delegatie". cand vrei sa scapi de rutina, adica o a doua varianta, urgenta i-as putea spune!
DulceCaOAcadica întreabă:
Bananacantareata87 întreabă: