aceasta intrebare e pentru baieti: considerati ca o fata care va spune prima ca va place este penibila sau vi se pare ok momentul cand o fata face primul pas? Voi ce preferati: sa aveti initiativa sau fata sa va propuna relatia?

Salut! daca te place nu e nimic rau daca si tu o placi pe ea eu zic sa nu pierzi vremea.Nu e rau sa faca ea primul pas, acum nu mai conteaza cine-l face daca ea te place e foarte bine, incearca sa te joci putin cu mintea ei sa-ti dai seama daca intr-adevar te place sau doar glumeste.

Mie mi se pare foarte ok, mai ales pentru baieti ca mine care sunt mai timizi si nu au curajul sa faca primul pas.Dar depinde si ce simte baiatul pentru aceea fata. Daca el o considera o oarecare i se va parea oarecum penibil sau putin deplasat. Sper ca te-am ajutat

Buna. Nu e penibil faptul ca fata preia initiativa. Eu sincer le prefer pe ambele. sunt unele momente in care nu stiu daca sa preiau initiativa sau nu. Numai bine!

Buna,nu sunt baiat, dar mi-a sarit in ochi intrebarea ta. Eu am intalnit un baiatai, imi placea mult de tot cu greu ma abtineam sa nu-l sunt din 5 in 5 minute si chestii de genu.Intr-o zi i-am zis ca imi place mult de el, ce crezi? dupa ziua aia a intrat in pamant si nici dracu nu a mai auzit de el Concluzia? mai bine o fata sa-si tina gura inchisa

Ne place ca fata respectivă să fie demnă ca o vestală, cu principii morale care să suplinească eventual lipsurile pe care el le are, o fată care să ştie să-i arate că iubirea are în primul rând valori sacre!

Ne place ca fata respectivă să aibă „coloană vertebrală" „ţapănă", să aibă o demnitate mai dură decât teama de „a pierde" pe cineva! Şi dacă tu vei avea răbdare cu Timpul, Timpul îţi va oferi ceea ce ţi-ai dorit!

Vrei să atragi, să surprinzi, să fascinezi? Refuzul şi indiferenţa unei fete este lucrul care atrage cel mai mult psihicul unui băiat (sexualitatea este cu ale ei, nu are treabă aici, interesul ei este pe termen foarte scurt!)!

De ce atrage refuzul? Este o chestie masculină, este o provocare, este maxima provocare! Dacă sexualitatea atrage ca patimă, ca viciu, doar din poziţia de „marfă", demnitatea unei fete atrage respectul ca „persoană"!

Pe cât de mult o femeie îşi doreşte lângă ea un bărbat hotărât, puternic, un adevărat sprijin, în egală măsură, un băiat îşi doreşte lângă el suportul moral al unei femei sigure pe valoarea ei fără compromisuri, pe onoarea ei, pe demnitatea ei! E mai greu de explicat, ţine de identitatea lui ontologică!

Pe cât de mult o femeie îşi doreşte lângă ea un bărbat hotărât, puternic, un adevărat sprijin, în egală măsură, un băiat îşi doreşte lângă el suportul moral al unei femei sigure pe valoarea ei fără compromisuri, pe onoarea ei, pe demnitatea ei! E mai greu de explicat, ţine de identitatea lui ontologică!


Pentru că fără să-şi dea seama, un bărbat, oricât de desfrânat ar fi, tot un lucru „curat" îşi caută pentru sufletul lui. Chiar şi fără să-şi dea el seama că are nevoie de asta, intuitiv va observa dacă acest lucru există sau nu în sufletul ei!
Poate să se spele ea numai în aloe vera, că de acest „rapăn" al dezonorării ei ca femeie nu îl va scoate cu nimic!
Pe cât de mare este atracţia bărbatului faţă de orice femeie, pe atât de dură este exigenţa lui cu ceea ce ar vrea să găsească în sufletul ei! Dar când ea se descrăcănează în cele din urmă, el, îşi dă seama fără să vrea, cu cine are de-a face!
Şi atunci...

Începerea vieţii sexuale înainte de familie, în 99% din cazuri nu se continuă cu o relaţia definitivă, cu o căsătorie cu pănglicuţe roz şi cu rochie de mireasă, ci dimpotrivă, cu o reciclare de mâna a doua! E trist dar în 99% din cazuri, din păcate, tânăra vinovată nu rămâne decât o aventură, un trofeu, o sticlă de bere iubită cât nu era consumată încă, dar aruncată în spate după aceea, un „prezervativ" uman, folosit, şi numai bun de înlocuit cu altul mai „curat".

Iar problema bărbatului ca desfrânat, nu este doar aceea a instanţei divine, ci şi acea instanţă a vieţii care îl va face să vadă cam ce înseamnă să-i predai altui soţ o femeie „folosită", simţind asta pe propria lor piele!

Scopul real al acestei vârste este pregătirea pentru viaţa de relaţie, pentru o căsnicie fericită. Pierderea fecioriei înainte de căsătorie reprezintă o condamnare la eşec a familiei! Mai devreme sau mai târziu, statistica nu minte!

Un băiat dacă ţine cu adevărat la o fată, nu va pune presiune, nu o va desconsidera, ci mai mult, o va respecta pentru demnitatea ei, demnitate de care el ştie şi simte că are nevoie!