Acum 5 saptamani am facut o intrerupere de sarcina. Am ramas insarcinata dupa ce s-a rupt prezervativul, am luat postinor intr-o ora de la incident, insa tot s-a intamplat. Stiu ca merit sa fiu judecata, insa ganditi-va ca nu aveam incotro.am 18 ani si nimeni nu ar fi inteles daca doream sa il pastrez A trecut destul timp, insa nu pot sa uit, nu este zi de la Dumnezeu in care sa nu imi amintesc si in care sa nu sufar.Prietenul meu este alaturi de mine si a fost pe tot parcursul acestei perioade, insa durerea mea vine de undeva din interior, si desi ma intelege si are ce sa imi faca. Va rog mult sfatuiti-ma ce sa fac.Ma rog la Dumnezeu mereu si il implor sa ierte sufletul acela, de mine nu imi pasa, insa ma roade gandul ca acel copil se chinuie acum
Nu stiu daca o sa gasesc aici alinare, pentru ca sunt convinsa ca o sa ma judecati, insa a fost singura varianta posibila. M-am ferit intotdeauna de o sarcina nedorita si ne-am protejat mereu, insa s-a intamplat...

Multumesc!

Fapta e facuta si nu mai poti da inapoi. daca nu il doreai puteai sa-l nasti si sa-l dai spre adoptie.pana la urma asa a fost sa fie si cred ca toata viata te va macina lucrul asta.nu sunt in masura sa te judec, insa parerea mea este ca ar trebui sa vorbesti cu un preot.iti va da un canon.greu cred, insa poate asa te vei simti "mai usurata"

Probabil ca ma iubeste cineva acolo sus...insa e atat de dureros pentru ca nu am vorbit cu nimeni despre asta. Stiu decat eu si iubitul meu, si simt nevoia sa ma sfatuiesc cu cineva, sa ma descarc...

Sincer imi pare rau pentru tine. m'a miscat ma rog sa sti ca pacat este su simpla contraceptie... spre ex prezervativul.incearca sa discuti cu un preot.sau psiholog:-)

Buna,
Ce s a intamplat a fost practic peste puterile tale.
Si eu am avut intrerupere de sarcina, si ma simt vinovata, si stiu ca e un pacat de neiertat.
Insa cu timpul am tot citit pe ici pe colo, am fost la un psiholog, am vb cu prietenele, si cred ca am reusit sa scap de chinul acesta cand am citit intr o carte ca pana nu te ierti tu pe tine pentru ce ai facut sa nu speri la iertare din alta parte.
Nu m am iertat, fiindca a fost gresit, dar la o varsta asa frageda, este greu, o aveam exemplu pe mama care m a facut la 16 ani si nu i a fost tocmai usor.
A mai fost o chestie ca se zice ca daca nu il nasti pe primul, al 2 lea nu va fi asa de bun si de sanatos.
Este un mit, eu am un baietel acum de toata splendoarea si sanatos tun, nu am probleme deloc cu el.
Nu vreau sa fiu inteleasa gresit, nu sunt de acord cu asta, dar daca s a intamplat nici sa te invinuiesti la nesfarsit nu poti fiindca nu e sanatos.
Mergi la un psiholog, si cum ti s a mai spus, si la un preot sa te confesezi, sa ti dea un Canon.
Roaga te la Dumnezeu sa te ierte.
Daca simti nevoia sa mai vb imi poti scrie un msj si am sa te ajut cu ce pot fiindca stiu ca e greu si rusinos.
Timpul le vindeca pe toate.
Multa sanatate.
O zi buna

Dar ei? el sufera? a stat si el cracanat pe masa de chiuretaj? ganditu-sa ca tu vei suferi toata viata, psihic? indemnandu-te sa faci avort? dar tu? de ce nu ai spus asa? ma baiete, ma culc cu tine daca ma iei de sotie.nu inainte.fiindca o sotie e O SOTIE. iar una care nu e are alt statut.nu te judec.regret ca trebuie sa treci si tu prin ce am trecut eu si a mea sotie, de cateva ori. e foarte grav si traumatizant, sa nadajduim ca bunul Dumnezeu o sa ne ierte scaparile astea.problema e ca noi insine ne iertam greu dupa asa ceva. dar vina este a ambilor.acuma aveti grija.

Ce pot sa zic trist moment inviata ta zau!
ce poti sa faci poti vorbii cu mama ta despre asta daca stii ca te intelege si alea...acum nu stiu ce sa zic oricum saraacu copil s-a dus!

Uite, incearca sa te impaci cu tine insati.
Zici ca v-ati protejat tot timpul, dar dintr-un accident, ai ramas insarcinata, desi ai luat pilula de a doua zi. A fost un accident, nu inconstienta.
Ai facut o intrerupere de sarcina, nu un avort propriu-zis, iar la 18 ani e un lucru de inteles. Nu cred ca erai pregatita nici sa nasti, nici sa cresti un copil, mai ales ca nu aveai ce sa-i oferi. Ce rost avea sa nasti un copil, sa-l nenorocesti si pe el, si pe tine? Ce-i ofereai copilului aluia, daca prin absurd decideai sa pastrezi sarcina? Nimic, pentru ca mai mult ca sigur nu ai de munca si inca locuiesti cu parintii.In plus si sanatatea lui, cat si a ta era pusa in pericol pentru ca ai fi trait in stres si umilinta, intrucat nu stiu cati te-ar fi inteles si te-ar fi sustinut.
Incearca sa te aduni si accepti faptul ca nu a trebuit sa pastrezi sarcina asta.Nu aveai cum sa cresti un copil nici macar in conditii optime, cu dragoste si rabdare, mai ales daca nu ai sustinerea nimanui.
Incearca sa mergi la un psiholog sau sa mai vorbesti cu cineva apropiat, eventual care a trecut prin asta.Cu timpul, ranile o sa se vindece.
Ai grija de tine.>

Daca vrei sa vorbim imi poti lasa un mesaj pe privat.stiu cum e sa tii in tine, sa nu ai cu cine schimba o vorba

Nu am pic de mila pentru femeile care avorteaza. sunt pe cea mai joasa treapa a umanitatii
ar trebui sa te simti infinit de remuscata pentru ca ai distrus o viata. acea fiinta are dreptul la viata... trebuia sa se nasca. sa iubeasca. sa traiasca. ai aibe o familie sa imbatraneasca.
cine esti tu sa omori o fiinta?

doar pentru 5 minute de placere...
daca ai vrut placere. suporta consecintele. nu pot suporta oamenii astia. o spui asa de senin "s-a intamplat..." incat nu pot sa realizez ce e in creierul tau.
sincer eu nu as fi putut trece peste asta. tu o spui asa de senina incredibil
sa iti fie rusine!
unii se chinuie sa aiba un bebe iar voi 2 a`ti omorat un bebe
mi se pare cel mai criminal lucru din lume

@mannu, daca tu ai dedus ca nu am remuscari si ca spun ''asa seninna'' toate astea, inseamna ca stii numai sa judeci aiurea, daca ai fii pusa in fata faptului implinit nu cred ca ai avea puterea sa mai vorbesti atat de pragmatic.

Cam seaca experienta pe care ai avut-o, dar nu te judec chiar deloc, si inteleg ca nu aveai alternative. Din fericire, Dumnezeu este iubitor şi plin de îndurare – nerăbdător să ne ierte păcatele! Singura pedeapsă pentru păcatele noastre este moartea. Iisus a murit pe cruce, luând astfel asupra Lui toată pedeapsa pe care noi o meritam! Moartea lui Iisus a adus iertarea păcatelor pentru întreaga omenire. Vrei tu ca păcatele tale să fie iertate? Te mai apasă încă sentimentul de vinovăţie că nu pare să poţi merge mai departe? Iertarea păcatelor tale este posibilă dăcă îţi pui credinţa în Iisus Hristos ca Mântuitor personal. Dacă doreşti să Îl accepţi pe Iisus Hristos ca Mântuitor personal şi astfel să primeşti iertarea de la Dumnezeu, iată o rugăciune simplă care te va ajuta. Totuşi ţine minte: rostirea acestei rugăciuni sau a oricărei alte rugăciuni nu te va mântui. Numai credinţa în Hristos te poate mântui de păcate. Această rugăciune este numai o modalitate de a îţi exprima către Dumnezeu credinţa ta în El şi de a-I mulţumi pentru că ţi-a dăruit mântuirea. "Doamne, ştiu că am păcătuit împotriva Ta şi că merit pedeapsa. Însă Iisus Hristos a luat pedeapsa pe care o meritam eu astfel ca eu să pot fi mântuit prin credinţa în El. Mă întorc acum de la păcatele mele şi îmi pun întreaga mea credinţă în Tine pentru mântuire. Îţi mulţumesc pentru harul tău minunat şi pentru iertarea de păcate! Amin!". Ai incredere!