Din pacate, aceasta problema o vei duce cu tine toata viata. Nu mai este posibila intoarcerea la ce a fost anterior. Trebuie sa-ti asumi fapta si sa mergi mai departe. Esti mama acelui copil si vei fi toata viata ta. Esti mama unui copil mort, omorat de tine. Toate astea nu mai au nici un rost acum, dar nici nu te astepta sa poti depsi vreodata total situatia. Du-te la un psiholog daca simti ca te apasa mai mult decat ar fi normal sa te apese moarte primului tau copil, daca simti ca nu ai putere nici macar sa te mai tarasti mai departe.
Nu era nici pe departe singura solutie posibila, era doar solutia cea mai simpla. Dar si ea are pretul ei.
Oricum trecutul este trecut si nu se mai poate schimba. Esti datoare sa traiesti mai departe cu demnitate si sa nu mai repeti greseala. Orice cuplu normal stie ca nu exista metoda contraceptiva 100% sigura, asa ca nu se apuca de sex daca nu poate face fata unei sarcini. Voi ati ignorat de buna voie riscul si, acum, din pacate, va confruntati cu rezultatele deciziei voastre gresite. Pana la urma, nu inteleg cum esti suficient de matura pentru sex, dar nu esti suficient de matura pentru o sarcina. Daca nasteai copilul si chiar nu il puteai ingriji, il puteai da spre adoptie. Era o solutie mult mai buna si aproape la fel de simpla. Nu stiu daca mai era viabila dupa ce luasesi postinor (pe care am impresia ca l-ai luat dupa ureche, fara indicatie medicala, motiv pentru care a fost mai putin eficient decat ar fi putut fi).
Poate ar trebui sa te implici ca voluntar in consilierea tinerelor fete care isi incep viata sexuala inainte de a fi pregatite. Asa ai putea ajuta si te-ai simti mai bine, ai putea evita astfel de tragedii in viata altor femei si a copilasilor lor. Ai putea oferi ceva lumii si cred ca ti-ar face bine si tie din punct de vedere psihic.
Nu are de ce sa te judece nimeni, in viata apar si astfel de probleme, indiferent daca esti casatorita sau nu, daca ai cu ce sa intretii un copil sau nu, etc.Pacat este ca efectele unui avort, pot fi dezastruoase pentru unele femei, apar situatii atat de complicate incat ramai fara cuvinte. E adevarat ca ai omorat propriul copil, ca era sange din sangele tau, dar daca nu ai posibilitatea sa ii oferi ceea ce iti doresti, daca nu vrei sa-l dai spre adoptie, daca. ce poti sa-i oferi in aceasta lume nebuna, nebuna.Trebuie sa te consolezi cu ideea ca ar fi fost tot timpul nefericit, daca tu ai fi fost nefericita cu el. dar nu ai de unde afla acest lucru. Aceasta este prima drama adevarata din viata ta de femeie, si banuiesc ca nu va fi si ultima, pentru ca acest statut de femeie, are foarte multe responsabilitati si mai putina .distractie.Pe langa consiliere specializata, iti recomand sa mergi o zi intr-un spital de copii si sa-ti oferi ajutorul.Copilul tau va fi fericit cand va vedea ca mamica lui ajuta copiii.
Mai fata, trezeste-te! Si mai lasa-l pe Dumnezeu, pentru ca e doar o inventie a omului, ca sa-l manipuleze pe om. Este corpul tau si faci ce vrei cu el, iar daca nu vrei sa aduci un copil pe lume, nu te poate obliga sa o faci nici macar Dumnezeul ala pe care il tot invocati si care e cel mult nepasator (daca prin absurd, ar exista).
Dumnezeu sa te ierte copilo! Nimeni, in afara de dumnezeu nu are dreptul sa-te judece! Pang si eu alaturi de tine, si durerea ce o ai in suflet, dar dumnezeu ti-e martor ca nu ai vrut si nu ai ptut sa faci altceva, decat ceea ce ai putut! Acum durerea ti-e mare, si povara ce o porti in suflet, ti se pare de nesuportata, dar timpul le va rezolva pe toate! Ai grija de tine, si incearca sa nu mai faci aceeasi greseala! Tu si prietenul tau aveti tot viitorul inainte, incercati sa va protejati mai bine, pentru nu a intra iar in situatia asta! Va doresc tot binele di lume si incercati sa treceti peste! sunteti niste copii, nimeni nu va va condamna prea mult! Nu mai mult decat facet voi insasi! Dumnezeu sa va ocroteasca!