Acum cateva luni m-am despartit de un baiat.Chestia asta mi-a rupt inima si sufletul in bucati.Aceasta despartire a fost in mare parte din cauza mea. De cand s-a produs aceasta despartire am incercat sa repar,sa imi cer scuze,si sa incerc sa o iau de la capat.Dar nu am reusit. Acum numai am nici o speranta.dar inca il mai iubesc. Am inceput sa-l iubesc,fara sa vreau e primul baiat pe care l-am iubit. Si acum nu stiu ce sa fac, ca sa incetez aceasta iubire obsesiva, care nu imi da pace. Vreau sa imi vad de viata mea in continuare, dar faptul ca il iubesc..ma tine in loc.

Astept sfaturi..multumesc.

Atat timp cat mai speri intr-o minune si nu cauti sa-l scoti din tine sub orice forma,vei suferi...

Pentru ca,undeva,in adancul sufletului tau, inca mai speri ca totul sa se reintoarca, sa fie la fel si sa fii din nou fericita langa el.
Nu mai spera, fii realista.
Ocupa-ti timpul cu orice altceva si nu de timp e vorba, ci de creierul si mintea ta pe care trebuie sa le tii ocupate cu altceva.Trebuie sa-ti interzici sa te mai gandesti la el,pentru ca singura te predispui la acest chin.
Nu mai asculta muzica trista,vezi comedii,iesi intre oameni,plimba-te pe la vitrine,imagineaza-te calma si frumoasa,zambind intr-o noua garderoba si inceteaza sa te orbesti singura,te ranesti mai rau.
Pune punct,pune obligatoriu punct,iti poti coordona gandurile si tentatiile, cum simti ca aluneci pe panta cu el, te poti opri.
Esti singura stapana a sufletului tau, tu il imbolnavesti, tu il faci bine.
Fii puternica si depaseste-ti starea.
Poti.