Acum trei luni am mai lăsat o întrebare aici. Era vorba despre situația mea pe care o s-o relatez pe scurt. Sunt intr-o relație de aproape doi ani, timp in care ea nu mi-a greșit niciodată cu nimic și chiar pot spune ca a fost femeia perfecta, iar eu faceam doar rele oarecum. Nu eram așa curios de ea, ieșeam cu prietenii mult, dar sa se înțeleagă, niciodată nu am înșelat-o. Pana la urma și-a luat inima in dinti și a încheiat, iar eu pur și simplu am fost nebun când am văzut ca am pierdut-o. Am stat o luna despărțiți după care ne-am împăcat iar după multe promisiuni și scuze. Acum, sunt mai îndrăgostit ca niciodată, dar cred ca e prea mult. Tind sa cred ca sunt dependent de ea in momentul de fata. Mă deranjează foarte multe lucuri care de fapt sunt doar in capul meu, eu mereu imi spun ca ea nu mai este ca înainte... toate astea sunt doar in mintea mea și nu știu cum sa le scot. Momentan ne vedem doar in weekend, pentru mine e foarte greu in timpul săptămânii deoarece pur și simplu nu pot fără ea. Când am puțin timp liber o sun, sunt interesant ce face, când vorbesc cu ea mă liniștesc. Cum sa fac sa fie bine? Relație e foarte frumoasa dar simt ca am eu o problema destul de mare. Câteodată mă ascund și "sufăr in tăcere" doar sa nu o mai stresez atât. Ea este alături de mine și niciodată nu a făcut urat când mă simțeam așa, curând avem de gând sa ne căsătorim. Ce sa fac sa scap? Parca nu-mi mai regăsesc propria persoana...
Ordonare:
După relevanţă
Salut! Mai bine ai renunța la treburile tale din timpul săptămânii și sa petreceți mai mult timp împreună, sau chiar sa va mutati amandoi. Ii poți vorbi liber despre ce simți și o sa te ajute. Mult succes!
Răspunde
Vorbeste deschis cu ea si sigur te va intelege. Încearcă să nu iti ascunzi "suferinta" de ea. Pentru sfaturi mai bune, apelează la un psiholog si sigur iti va spune cum sa o rezolvi. E o problemă la subconștient, ai suferit o schimbare destul de mare, înainte aveai multa libertate din cate vad "ieseai cu prietenii mult etc" si creierul tau încă nu accepta schimbarea ca acum esti mai altfel.
Nu este problema ca nu accepta sa fiu mai reținut și sa nu mai ies. Pur și simplu nu-mi mai vine sa ies, sunt captat oarecum. Știu ce vreau acum și apreciez in totalitate, dar parca nu mă mai regăsesc.
Răspunde Problema cea mai mare este ca nu pot renunța. Am 23 ani, sunt intr-o școala cu regim militar pe care o s-o termin peste doua luni. Unele persoane innebesc aici fără sa aibă probleme, deoarece e foarte greu sa se integrezi in acest sistem. Eu, pe lângă acest sistem strict, mai am și problemele mele, pur și simplu mă lucrez in continuu și mă autodistrug.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
