Da.Stari de ****, nimic care sa te bucure, cunosc foarte bine sentimentul.Eu zic ca o sa dispara.Iesi cu prietenii si evita subiectele pe care le abordati des, cele cu privire la tristetea ta. O sa te iei cu altele si o sa uiti. Suntem puternice, mai puternice decat credem si nu o sa lasam capul jos orice ar fi. Nu stiu ce varsta ai, dar pentru un timp va domina starea asta. Fuge ea. :*
Dac vrei sa vb despre tine viata ta sa stii ca te pot asculta asta e id meu larik.skumpik
Draga mea, nu te descumpăni.
Nu cunosc detaliile situaţiei tale, dar incearcă să schimbi punctul de vedere, perspectiva din care priveşti lucrurile.
Adoptă o atitudine mai optimistă, scumpa mea. Ştiu că e dificil, şi că adesea ai impresia că e aproape imposibil. Dar ai fi uimită să afli capacitatea fiinţei umane de a depăşi vicisitudinile vieţii care par câteodată insurmontabile. Puterea necesară de a trece PESTE o să vină exact atunci când simţi că nu mai poţi duce lumea şi că apasă prea tare pe umerii tăi tineri, fragezi, la inceput de drum.
Incearcă să te implici in diferite activităţi care iţi fac plăcere, CITEŞTE, discută, dansează, iubeşte, plimbă-te prin ploaie in parcul din apropiere.
Acordă-ţi timp. Aceste perioade dificile din viaţa ta au rolul de a te căli, de a te şlefui, de a-ţi forma caracterul. Nimeni nu devine inţelept stând pe canapea, mâncând ciocolată şi bând cola. Şi o să treacă. Nu o să dureze o veşnicie.
Fii curajoasă, temerară, optimistă.
Şi ZÂMBEŞTE. Aşa cum foamea vine câteodată mâncând, nu e neapărat necesar ca buna-dispoziţie să iţi aducă zâmbetul pe buze. Poate fi şi viceversa. Zâmbind chiar şi atunci când nu iţi,, vine'' in mod firesc, poţi, in mod surprinzător, să te bine-dispui.
Aşa că, Zâmbeşte.
Da normal:* nu trebuie sa fii trista in lumea asta care o traim trebuie sa traiesti la maxim lasa id si mai vorbim:*
Incurajarile nu te ajuta prea mult. Ai nevoie de un specialist.
Stiu, suna destul de dur, dar crede-ma ca ai avea numai de castigat daca ti-ai face curaj si ai sta de vorba cu un psiholog! Primeste sfatul acesta ca de la o persoana ce a trecut printr-o perioada asemanatoare, nu a avut curaj sa mearga la un psiholog si lucrurile s-au agravat.
De multe ori plasul te linisteste. Trebuie sa stii cand sa te opresti.