Buna all. Intrebarea mea e simpla insa pentru a intelege situatia in care ma aflu am sa va povestec pe scurt.In urma cu cativa ani si anume pe la 16 ani m-am indragostit de un baiat din liceu cu mine insa nu a fost sa fie sa fim impreuna(oarecum si din vina mea).Nu am fost impreuna insa a aflat ca il plac pentru ca i-am spus-o pe mess . Anii au trecut si stiu ca e o prostie dar ma uit uneori pe fb-ul lui si as vrea foarte mult sa il revad si sa vorbim insa de data aceasta pentru ca nu l-am cunoscut niciodata cu adevarat.Anul trecut ii vorbisem cu el pe fb si l-am intrebat ce mai face si m-a intrebat ca "ce imi veni sa vorbesc cu el". Dupa nu am mai vorbit iar acum am si alt cont de fb si nu il am la prieteni.Ma gandesc sa ii dau cere de prietenie dar parca nu pot, dupa sa nu creada ca sunt vreo obsedata.Acum ies cu cineva insa tot la el ma gandesc si plang uneori pentru ca vreau sa il cunosc pe el si il vreau.La 21 de ani e o prostie sa ma mai gandesc la un baiat de care m-am indragostit acum cativa ani nu? Adica altele schimba baietii precum sosetele insa eu ma mai gandesc la un tip cu care nu am avut nici macar un sarut.Cum sa procedez in situatia aceasta? Sa il caut si sa ii spun ca as vrea sa il cunosc cu adevarat sau sa imi continui viata asa cum e acum si el sa ramana doar o amintire si o intrebare de genul "ce ar fi fost daca?". Multumesc all de raspunsuri si o seara frumoasa.

Eu zic sa incerci pentru ca de ce sa traiesti cu gandul asta toata viata :p? Mai bine ii zici adevarul pentru ca poate si el te mai place inca, chiar daca nu o sa recunoasca din prima Noapte bună.

Sunt lucruri ca si povesti de iubire,, apropo, m-am indragostit de cea mai frumoasa fata din liceu atunci cand aveam doar 16 ani. o placeau toti baietii si pentru asta sau din pricina concurentii, nu am indraznit sa-i marturisesc gandurile, visele, dorintele mele care toate, o intregeau. a trebuit sa treaca 5 ani,am plecat in armata si acolo nu aveam liniste, ca si tine de altfel, in situatia data. stiam ca e maritata si are si un copil, dar mai stiam si ca, a divortat. i-am scris o scrisoare am asternut tot ceea ce-am simtit ani la randul si am expediat-o. au trecut 6 luni si nu am primit raspuns, imi luasem gandul. m-am intors acasa din armata si imediat a doua zi a sunat tel fix. buna sant cineva si te sun din partea marianei.pur si simplu mi-a stat sufletul la gura atatia ani si cred ca as fi dat orice are valoare in lumea asta doar pentru a afla ca si ea s-a gandit macar o clipa la mine, doar la mine. ei bine acum vine copila asta si-mi spune ca mariana dinu imi cere sa ma duc sa ne intalnim. DRAGA MEA SMILE25, iti imaginezi ce-as fi pierdut in viata de as fi trimis scrisoarea respectiva, si nu as fi continuat sa-mi ascult inima simtamintele! pune mana pe un pix i-a o foaie si expediaza-ti iubirea..nu pe mess si nici pe facebook, fii clasica si originala doar si nu astepta neaparat sa vina el, caci in baza lui o sa imbatranesti cu siguranta alaturi de o dragoste neimpartasita. cu bine si tine-ma la curent

Ai 2 variante:
1. Îi spui ca te gandesti mereu la el si ai vrea sa-l cunosti, să vă vedeți la un suc. (nu ai nimic de pierdut).
2. Îți vezi de viața ta și încerci să-l uiți.

Ar trebui sa il cauti, e clar. Cu conditia sa fie un baiat bun si singur. Iar tu sa poti sa fi cu el.