O prietenă era într-o situație asemănătoare.Erau împreună de vreo 3 luni, cam așa, și el era distant, abia vorbea cu ea, trimitea mesaje rar, la telefon nu vorbeau, la școală se vedeau zilnic cam 5 - 10 minute, și în weekend, când mai apucau. Și ea ținea enorm de mult la el. Încă țin minte cum îmi trimitea seara mesaje și plângea, și totuși era puternică. Și la un moment dat a spus "gata, am obosit!" și l-a lăsat în pace, nu s-a despărțit de el ce-i drept, dar nu l-a mai căutat. La început el tot nu dădea semne, mai trimitea câte un mesaj, două, dar nimic mai mult și apoi a observat că o pierde și a acționat. A început el să o caute, că de ce e supărată pe el, că îi pare rău etc. Acum încă sunt împreună, după o perioadă în care ea adormea plângând, acum totul e bine, pentru că s-au vrut, pentru că se plac și țin unul la celălalt și nu au vrut să se piardă. Fă și tu la fel, dă-i puțin din propriul tratament. Lasă-l să vadă cum e, ignoră-l. Dacă se întoarce la tine, te place, dacă nu, nu mai ai ce face. Și știu că îți va fi greu, crede-mă că privind-o pe prietena mea plângând zi de zi, am înțeles cât de oribil este. Dar trebuie să fii puternică dacă vrei să fie bine!
Parerea mea e ca ar trebui sa dicutati despre astaE nevoie de comunicare in orice relatie..Si eu discut cu un baiat si mai avem problemele noastre..si fara comunicare nu rezolvam nimic..incearca sa-i spui ce te deranjeaza>:d