Țin sa o contrazic pe Gretta și pe mama ta. Daca tu și prietenul tău sunteți de vârste apropiate, nu are de ce sa îți facă griji; Spune-i și asigur o ca o sa fii sincera cu ea și ca o sa comunici, și mai mult, sa nu se gândească prea departe, pentru ca vrei sa ieși și tu în oraș, sa cunoști, sa simți ca iubești și ca nu ai de gând sa faci vreo prostie.Primul meu prieten a fost la 14 ani; La 15 mama a avut încredere în mine sa ma lase într-o excursie cu el ( era cu un an jumate mai mare decât mine și NU am făcut vreo prostie) Totuși, dacă tu ai 15 și el 20, mama ta are motive serioase sa fie îngrijorată, iar ție îți recomand, personal, sa te reorientezi.Bafta!
Acum mama ta chiar are dreptate, timpul inca nu a sosit sa ai prieten, esti inca micuta!
Acum depinde de tine.Parerea mea este sa te gandesti mai intai ce fel de baiat e, si daca il cunosti foarte bine. Daca il cunosti de o luna doua nu-i chiar bine, trebuie sa fii doar o prietena buna cu el un timp mai indelungat, pentru a-l cunoaste foarte bine, de preferabil din oras cu tine.
Trebuie ca mama ta sa vorbeasca fata in fata cu el.
Crede-ma toate mamele fac la fel de aia nu ii zici parintilorde prima relatie decat dupa ce se termina+ii poti zice replica aia clasica "suntem doar prieteni" si voi puteti vi iubiti si iubita bafta.