Buna
Am 17 ani si sunt de 10 luni impreuna cu un baiat de 19 ani. Tinem foarte mult unul la altul,ne-am placut din prima clipa,ne potrivim, mai pe scurt il ador... Acum o saptamana am incercat s-o facem pentru prima oara, eu fiind virgina. Pana atunci eu am mai dormit cu el in acelasi pat, am fost impreuna in vacante (iarna, 1 mai etc),am facut petting,dar niciodata mai mult. Treaba este ca acum o saptamana,cand am incercat s-o facem pentru prima data nu stiu ce s-a intamplat cu mine... Adica logic sunt mai rusinoasa,sincer mi-a fost si putin frica,iar cand el s-a dezbracat si s-a pus peste mine sa incepem preludiul,mi s-a facut scarba Nu vreau sa par ciudata,nu stiu de ce am avut chestia asta,nu se pune problema ca nu se spala/epileaza sau ceva doamne fereste! Pur si simplu m-am simtit foarte ciudat,am simtit intr-un fel ca devin "a lui". Nu m-am mai simtit niciodata asa! M-am ridicat imediat si i-am zis sa ne oprim,iar el nu s-a suparat sau ceva,a zis sa mai asteptam ca poate nu sunt pregatita etc. Dar chiar nu este asta,sunt pregatita, il iubesc, m-am informat inainte Nu stiu de ce am sentimentul asta Ce sa fac? Este normal? De ce am chestia asta, sunt eu ciudata?
Treaba este ca de atunci si cand iesim afara ma simt altfel fata de el, parca mi-e rusine... Va rog ajutati-ma! Nu-mi place chestia asta
Funda!

Tu crezi ca esti pregatita, dar nu esti!
Motivul pentru care se recomanda inceperea vietii sexuale a fetelor dupa varsta de 18 ani, are o foarte mare legatura cu puterea de intelegere a lucrurilor din viata lor, mai precis, cu maturizarea.
Desi, foarte multe fete refuza ideea asta, maturizarea (din aproape toate punctele de vedere-fizice si psihice), atinge o forma destul de completa abia la aceasta varsta.
Mereu am sustinut faptul ca NATURA isi spune cuvantul.
Pentru a intelege anumite lucruri, trebuie sa le observi, sa le analizezi, si asta necesita timp. Iar medici, oamenii de stiinta (si nu numai), au ajuns la concluzia ca timpul optim pentru maturizare este de 18 ani.
Faptul ca tu ai o repulsie, dovedeste ca vezi doar actul sexual in sine, fara implicatii emotionale. Nu degeaba exista diferenta intre a face dragoste, si a face sex, un lucru pe care il intelegi doar la maturitate.
Acum, fara sa te incurajez in vreun fel, am sa-ti spun ca o "contopire" intre doi oameni ( sau specii), este cel mai firesc lucru de pe Pamant, iar a face dragoste inseamna sa adaugi actului in sine un mare plus de sentimente, facand din acel moment, cel mai frumos si cel mai deosebit lucru de pe Pamant.
Cand doi oameni fac dragoste, uita cine sunt, de unde vin, sau cum ii cheama; sunt doua suflete in doua trupuri, ce ard de dorinta ( poate in mod absurd si inconstient), de a deveni UNUL SINGUR!
Cand vei ajunge la o astfel de concluzie, vei uita ca ai avut candva repulsie pentru un astfel de eveniment.

Nu eşti pregătită psihic. Nu ai pus la punct toate detaliile unui astfel de contact. Îţi este scârbă pentru că nu te poţi obişnui cu asta, şi nu ţi se par normale. Discută cu el despre asta, şi mai aşteaptă până crezi că eşti pregătită.

Nu cumva esti lesbi?

Instinctul te-a avertiza ca nu e timpul, si ca te minti singura, ca-l iubesti.mai asteapta. daca nu aveti nici o problema, nici unul dintre voi, va veni si timpul dragostei reciproc acceptata si dorita.dar sa stii; ca vei deveni a lui, si ca dorintele tale se vor tinea dupa barbatul tau.asa este scris in biblie.

Da, este normal sa ai sentimentul acesta, pentru ca prin relatiile sexuale se realizeaza niste legaturi ontologice de nesters, lucru care devine foarte grav mai ales daca el nu va ramane sotul tau...

Chiar şi dacă nu ai avea îndoieli în privinţa căsătoriei cu el, consideră că pentru liniştea şi echilibrul vieţii şi a familiei tale de "mâine", fără să-ţi poţi da seama acum, vei avea nevoie de această "demnitate"şi "onoare" pe care rişti să le pierzi acum"!

Sexualitatea înainte de alcătuirea familiei este o adevărată „cutie a Pandorei". Este vital să nu se atenteze la drepturile şi,, liniştea" Familiei de mai târziu, a ei şi a ta! Distracţia este un viciu dificil de controlat? Dar costul ei nu este nici mai mult nici mai puţin decât... liniştea unor familii! şi sacrificiile uriaşe care se vor raporta la ele...

- La urma urmei, ce se va întâmpla într-o neprevăzută situaţie în care vă despărţiţi? Ce se va întâmpla mai târziu în familie, atunci când mentalitatea "unui spirit de aventură iresponsabil" va fi înlocuită cu raţiunea că relaţiile intime sunt lucruri care transformă psihicul şi impregnează o amprentă de neşters naturii umane. Relaţiile intime creează "link-uri" nedorite, ce se vor resimţi cel mai bine mai târziu, în familie, ca în oglindă de către celălalt partener... toată viaţa! Acest lucru va fi o adevărată "fractură" mai târziu, iar în acest sens statistica divorţurilor nu minte...

Spre deosebire de alte experienţe devenite amintiri, experienţele păcatului (în special când e vorba de o relaţie a trecutului) nu se uită niciodată (...), şi cu cât lovesc mai mult în normele morale, cu atât vor avea un efect mai copleşitor asupra respectului reciproc şi liniştii unei familii!

În mod aparent paradoxal dar logic, aceste experienţe-amintiri devin cu atât mai frustrante (substrat pentru gelozie) odată cu trecerea timpului, rămânând mai târziu întipărite în sufletul "celuilalt" partener (...), aşa cum într-o cameră, posterele ar deveni permanente!

Nu este la voia întâmplării faptul că pentru începerea vieţii intime, Dumnezeu a lăsat căsătoria şi nu altceva. Motivul este justificat prin consecinţe şi nu prin capricii...

Bai fato tu iti bati joc... ce nu ai inteles din ce ti-am scris la ACEEASI intrebare?! Mai citeste inca odata si ai sa intelegi si poate nu mai faci inca 100 de intrebari pentru aceleasi raspunsuri! Succes!