Am fost cu un baiat vreo 2 luni de zile...nu pot sa zic ca am tinut la el, imi placea sa stau cu el dar era o fire foarte dificila si ciudata si ne-am despartit si nu a mai dat nici un semn de o saptamana. Acum de fiecare data cand imi aduc aminte de el imi vine sa plang si daca aud vreo melodie trista la fel ma gandesc la el.Pe telefon la fel daca primesc vreun mesaj sau ma suna cineva ma duc repede ca zic ca poate e el. Ce se intampla cu mine?

Sa-ti cumperi casti cu microfon )

Poate acum cand nu iti mai "apartine", iti dai seama ca de fapr il iubeai desi nu prea vrei sa recunosti...

Bună; e nașpa.
adică e nașpa că nu poți zice că ai ținut la el,dar pe partea ailaltă, când sună telefonul tresari din toate alea!
eu zic că nu e dragoste cum spune colega de mai sus,ci te cam încearcă singurătatea,de fapt.
numai că nu e bine; dacă alegi să te ții după vreo*unu pentru că n-ai altă variantă,chiar că te înfunzi de tot...
ceva ai tu pentru el,nu zic - nu,pentru că povestești faza cu întristatu*,dar totuși ceva n-a fost chiar in regulă dacă doar "îți plăcea să stai cu el",nu?
părerea mea e să suferi un pic acum,decât să te complici și să incerci s-o iei de la capăt cu unu pe care nu-l iubești cu tot avântul...
da* chiar,el e băiatu din bloc,care nu te saluta?
in fine; e greu cu singurătatea,dar și mai greu e când facem prostii din cauza asta!
povestea e lungă,dar mai lăsăm și pe altădată.
nu te superi, nu?
auzi dragă? ia vezi - sună telefonul, sau mi s-a părut mie?