Bună!
Am ieșit de aproximativ o lună și ceva dintr-o relație de 2 ani jumătate, dintre care 6 luni am locuit împreună. De la un timp, el nu-mi mai oferea atenție, nu îmi mai asculta nevoile și trebuia tot timpul ca eu să îi cer asta. Am încercat de nenumărate ori să discut lucrurile astea cu el, iar răspunsul lui era veșnic același, că sunt eu prea impulsivă și caut ceartă. Au fost nopți în care ne certam, iar eu plângeam lângă el în pat și nu avea niciun stres, stătea pe telefon. Eu nu cred că îi poți fi indiferent persoanei pe care susții că o iubești. Într-un final, după multe certuri și probleme nerezolvate, am decis să pun punct, mi-am luat bagajele și m-am mutat, fără a sta să mai port o discuție despre tot ce s-a întâmplat, căci mă săturasem oricum să o fac fără sens. La puțin timp, am cunoscut un băiat care fără nicio ezitare, îmi oferă tot ce am nevoie, mă înțelege din orice punct de vedere, el știind deja situația în care sunt, iar cu toate că eu nu sunt hotărâtă în privința lui, el continuă să-mi fie alături și să înțeleagă. Este un băiat atât de bun și se comportă atât de frumos cu mine, iar eu îl plac, dar pur și simplu orice aș face, nu pot să trec peste fosta relație, am rămas blocată în trecut și nu știu ce să mă mai fac. Acest băiat îmi dă încredere în mine că pot realiza orice, că sunt un om prea bun pentru oameni care nu merită și că eu cu siguranță merit mai mult respect și iubire. Ce mă sfătuiți să fac? Îmi e foarte greu să ies cu acest băiat în continuare din frica de a nu afla fostul, căci nu aș putea suporta suferința care îi va fi provocată, cu toate că nu am nicio obligație. Eu i-am spus că am ieșit cu cineva, iar asta a fost perfect pentru el să fie motivul principal pentru care să mă scoată pe mine vinovată în tot, că nu percepe cum să fac eu asta dacă l am iubit, dar la motivele din cauza cărora s-a ajuns aici, nu s-a gândit nicio clipă.
Dau funda celui mai complex răspuns care mă va ajuta! Mulțumesc!

Citind cele scrise, realizez cât de adevărată este vorba cu " nu te poți bate de una singura cu morile de vant", intr o relație ambii parteneri trebuie sa tragă pentru funcționarea unei relații, nu doar unul.
Este normal să ramai cu acel "șoc" după tot, însă nu toți sunt la fel.
De ce să te gândești la fostul? Și faptul ca poate îl răneste că te vede cu altul, oh wow, dacă chiar își dorea sa te aibă aproape și să nu i " te fure" nimeni, lupta pentru tine, îți dovedea ca îl interesează ce simți, nu te scotea vinovata cu nimic și nu îți aducea lacrimi și stătea pe telefon ca pe el îl durea fix în 14 de tine.
Încearcă să te detașezi, block peste tot - rupi orice fel de legatura, în timp, mulți regreta " ca vai, ca ce prost am fost și ca o vreau înapoi" - dar asta consider ca sunt fix chestii de baieti, un bărbat adevărat știe să își țină femeia iubita aproape și să o respecte, el o sa rămână același om rece, singur și trist.
Cât despre noul tip din viata ta, cine știe?
Nu îți spun să " îți deschizi inima din prima", totuși oferă-i măcar o șansă, oricum ce ai de pierdut?
Ok, nu vrei sa suferi, dar din păcate cam astea sunt și unele părți ale iubirii, nu se poate sa fie totul roz.
Cel mai important este sa treceți la etapa de " prieteni" pentru început, ca să ai ocazia sa îl cunoști mai bine un timp, iar dacă după tot acest timp ți se pare ca nu e ce trebuie- pa pa, dacă este = accepta sa încerci o relație.
Nu sunt genul de persoana care sa încurajeze sa intrii într o relație când încă nu ești vindecata, dar uneori suntem răniți de oameni și vindecați de altii.( dacă este o relație benefica, care sa te ajute sa evoluezi și sa infloresti, e perfect, iar dacă nu, ai multe experiente de învățat din aceste situații).
Îți recomand să îți scrii gândurile, sa petreci mai mult timp cu tine, sa îți faci prieteni în cazul în care nu ai deja și să ieși, să descoperi pasiuni noi, etc.
În viata ta, tu ești personajul principal, restul sunt personaje episodice sau secundare, deci cu asta am vrut sa îți reamintesc ca trebuie sa te pui pe " primul loc ".
O sa fie bine!