In astfel de situatii trebuie sa gandesti la "rece". Pentru inceput iti pot zice ca nimeni si nimic nu este de neinlocuit.
Din punctul meu de vedere este inadmisilbil sa treci peste infidelitate si minciuna. Fii matura!
Bafta!
Pfiuuuu, ce sa mai zici cand citesti ca..."nu am putut sa refuz impacarea, probabil din dorinta de a nu il face sa sufere si faptul ca inca mai am sentimente"... Orice comentariu in plus mi se pare de prisos fiindca tu iti meriti soarta si desnadejdea vietii tale din moment ce accepti sa suferi chiar daca ai fost si esti nevinovata si mai ai si sentimente pentru "calaul" tau. Si cu toate acestea iti pui intrebarea cu privire la viitor chiar daca stii raspunsul precis. va vi un sir lung de neimpliniri, de suparari adica un cosmar. Esti de compatimit.
Asta e practic de... „no comment"!
Dar nu mă pot împiedica să nu fiu rău: îți meriți soarta!
Nu te impaci cu fostul, in nici un caz, pentru nimic in lume. o farfurie sparta nu o restabilesti, o masina care ai vanduto iese ca o cumperi inapoi. Te-ai despartit, atunci fii buna si respecta decizia si continua viata, pentru ce de reluat relatia cu fostul si pe urma sa te plangi fix de aceleasi probleme care le aveai cu el inainte de despartire, asta se numeste masochism!