Bună, am nevoie de un sfat. Sunt într-o relație cu prietenul meu de un an și ceva, dintre care doi ani el a încercat doar să mă cucerească, chiar într-adevăr luptând mult pentru asta. A fost o relație perfectă pot să zic, dintre bărbații pe care i-am cunoscut, el e cu mult mai diferit de toți, mă iubește sincer și mă susține indiferent de situație. Relația noastră a devenit serioasă, deseori ne planificam să o ducem până la capăt și să luptăm ambii pentru ea, până când am ajuns să vorbim despre universitatea la care vom da documentele. Pe lângă că el e un băiat perfect în viziunea mea, are un defect mare, este foarte mult influențat de părinți, chiar dacă e deja destul de matur și poate lua și el singur o decizie. Dorința lui era să ne mutăm împreună în același oraș, unde vom studia împreună la diferite universități. Dar repet, părinții lui au influențat foarte mult și de data aceasta, impunându-l să plece într-o altă țară, undeva la 7 ore diferență unul de altul. Și de atunci, el nu mai vede și nu mai aude nimic, crede că universitatea aceea o să îi dea toate șansele în această viață, că el într-adevăr vrea să plece acolo, eu fiind deja pe al doilea loc. Am vorbit mult cu el pe tema asta și el tot susține relația la distanță, că ne vom descurca și că tot va fi bine. Dar eu nu cred în relație la distanță, suntem foarte tineri, relația aceasta avea să fie păstrată numai locuind împreună sau fiind măcar în același oraș, dar nu la 7 ore diferență. Și eu și el vom cunoaștem oameni diferiți, e o nouă etapă pentru ambii, nu vom mai avea timp unul de altul. Și el pur și simplu nu poate înțelege asta, el crede că tot va fi bine și absolut nimic nu mai vede și nu mai aude în afară de universitatea din altă țară. Decizia mea a fost să ne despărțim, să punem punct la tot și să uităm acum unul de altul, decât să ne fie mai greu atunci. El îmi promite fidelitate, mă ține strâns, pentru că într-adevăr după doi ani m-a obținut și acum se termină tot dintr-o prostie. Dar sunt foarte tristă, dezamăgită, am impresia că el nu mă iubește atât de mult încât să putem ajunge la ceva comun. Eu nu pot să las toată familia și toți prietenii aici, ca să plec cu el în altă țară, dar el nu vrea nimic să lase de la el. Dați-mi un sfat vă rog. Sunt eu egoistă? Cum trebuie să procedez în situația dată? Eram gata să formez ceva frumos cu el, dar el încă visează la o lume de culoare roz, în care tot va fi bine și în care vom fi fericiți la distanță. Mulțumesc anticipat!

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook