Buna am o mica poveste pentru voi, sper sa nu va plictisesc prea tare...
Dintotdeauna, m-au atras tipii inteligenti, cu care pot avea o conversatie serioasa la nivel inalt... astfel, am cazut prada relatiilor la distanta cu. olimpici. Bine, prima de care am avut parte s-a incheiat rapid, insa vreau sa va vorbesc despre cea de-a doua.
Totul a mers pe principiul 's-au vazut, s-au placut'. Nu trecuse nicio zi de cand ne cunoscusem si nu ne mai puteam rezista reciproc. A fost singurul om care m-a lasat cu gura cascata cu cunostintele sale. Toate bune si frumoase... exceptand faptul ca traim doar la 800 km departare. Doar.
Am reusit sa-l vad cam dupa o luna de zile... au fost cele mai frumoase 5 zile din viata mea. Dupa aceasta luna, a urmat calvarul. Ne iubeam nespus, insa el provenea dintr-o familie extrem de bogata, cu o reputatie ce trebuia mentinuta.si prin intermediul sau. Muncea mult, ca drept dovada ajungand olimpic international, iar eu il cam retineam ( evident petreceam foarte mult timp pe messenger, skype, telefon). nu a vrut sa-mi spuna niciodata precis ce cred parintii lui despre mine, desi cu siguranta ma considerau mult inferioara. Au ajuns chiar sa-i blocheze abonamentul tocmai pentru a opri relativ conversatia cu mine. La inceput, chiar lupta pentru relatia noastra. insa incetul cu incetul, a inceput sa devina tot mai inhibat. dar si din cauza mea si a criticilor mele excesive. Devenind din ce in ce mai irascibila din cauza distantei enorme dintre noi, ii reprosam aproape orice. Ajunsese sa nu mai spuna nimic saptamani intregi, pe motiv ca se pregateste intens. Totul pana intr-o zi, cand el a decis sa punem punct relatiei, recunoscand insa ca inca ma iubeste.
Am mai vorbit cu el vreo 2 saptamani dupa asta. Apoi s-a petrecut dezastrul - si-a distrus facebook-ul, numarul lui imi aparea nealocat, nu mai intra pe messenger. si absolut nimeni nu stia nimic de el. Dupa 2 luni de zile de la despartire, ne-am reintalnit la olimpiada. El a intrat in vorba, urandu-mi la multi ani (ziua mea fusese cu cateva zile in urma). Era cu totul alt om, palid, cu ochii umflati, si atat de exagerat in incercarea de a-i face pe toti sa creada ca totul e ok.
Cu totii am fost chemati la niste prezentari ale unor facultati. El a stat in capatul opus al salii fata de mine. si se holba intr-un mod atat de dragastos si de emotionant la mine, minute in sir, incat m-a marcat profund. Apoi, la o asa-zisa petrecere de plecare, am vorbit ceva mai pe indelete. Mi-a explicat ca nu a incheiat totul pentru o alta, ci ca i se facuse lehamite de absolut toti cei din jurul sau, ca toti il deranjau etc., ca abonamentul sau nu e anulat, ci il tine el pe blocat ca nu vrea deranj, iar pe mess nu mai intra. A privit dragostea mea pentru el ca o disperare. am alergat dupa el si i-am zis raspicat ca stie ca l-am iubit cu adevarat. Si m-a strans in brate cu toata caldura, fara sa spuna nimic. Apoi, mi-a zis ca s-a bucurat enorm ca m-a vazut... si s-a holbat cu atata dragoste in ochii mei, parca asteptand sa fac eu ceva.
Acum, la doua luni de la olimpiada, situatia e cam la fel. Pe mess nu e, cand incerc sa-l sun, 'numarul nu e alocat' (desi de cateva ori mi-a dat eroare de conexiune, deci a umblat la telefon). recent, insa, am gasit un profil de facebook nou, care sunt aproape sigura ca e al sau, dar nu am curaj sa-l adaug, de teama sa nu se ascunda din nou. Imi e clar ca inca tine la mine, si eu la fel, insa ce as putea face intr-o asemenea situatie? Nu vreau neaparat sa mai fiu cu el, dar Doamne, macar sa-i vorbesc... ce sfat imi dati?

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook