Am o problema careia nu-I gasesc o explicatie logica de una singura si sper ca voi, obiectivi fiind, sa ma puteti ajuta mai mult.
Este vorba despre o prima dragoste, de o relatie de 7 luni care desi scurta, a fost cea mai frumoasa relatie avuta. Motivul despartirii nu-l stiu concret nici acum dupa 3 ani. Nu a fost o relatie cu certuri asa ca cel mai probabil ce a dus-o la final a fost imaturitatea fiecaruia dintre noi (trebuie sa specific ca aveam 17-18 ani si era prima relatie serioasa pentru fiecare).
Dupa despartirea noastra, la un anumit interval de timp, el si-a facut o alta relatie cu o alta fata. Respectandu-I relatia, am incercat sa ma indepartez (fara mesaje, fara sa vorbim pe mess, etc) dar, de fiecare data ajungeam sa ne reintalnim intamplator, sa primesc un mesaj de la el, sa imi spuna prietenii ca l-au vazut intr-un loc anume, etc iar sentimentele (cel putin ale mele ) reveneau. Toate au tinut pana cand mi-am luat inima in dinti si am inceput si eu o relatie serioasa, relatie care a durat un an si jumatate si despartindu-ma de respectivul baiat in urma cu 4 luni. In acest interval de timp nu am vorbit, nu ne-am vazut, iar eu am crezut ca totul s-a terminat si ca a ramas doar acea relatie din adolescenta pe care o povestesti nepotilor la batranete.Numai ca socoteala din targ nu se potriveste niciodata cu cea din targ asa ca, in urma cu 3 sapt a revenit in viata mea printr-un simplu add pe facebook. Am inceput sa vorbim( am incercat sa port conversatii cordiale, ca intre 2 vechi cunoscuti) fara vreo implicare din partea mea.
Totul a fost ok, pana cand mi-a zis ca relatia lui a luat sfarsit si ca din ce trebuia sa vorbim 10 minute pe zi, vorbeam non-stop ori pe facebook ori la telefon. Nu am crezut ca inca mai pot iubi o persoana dupa 3 ani. Initial a zis ca mi-a dat add pentru ca avea nevoie sa vorbeasca cu o amica, cu o persoana care sa-l cunoasca si nu doar cu orice fata pe care o poate agata pe facebook(specific ca noi nu ramasesem ca amici dupa despartire).in fine, am vorbit pana cand s-a auto-invitat la mine de revelion. A venit si am stat 4 zile impreuna, am dormit in acelasi pat(fara niciun fel de contact intim), am purtat conversatii atat despre mine cat si despre el, ma lua in brate, ma gadila, se juca cu mine, etc. Atunci el mi-a zis ca nu ar vrea sa fim impreuna ca nu vrea sa ma raneasca pentru ca el inca spera sa se impace cu fata respective. Am inteles si m-am purtat precum o amica(desi innebuneam la propriu sa-l stiu atat de aproape si totodata atat de departe) pana in momentul in care m-a rugat sa-l duc la parintii lui acasa pentru ca nu vrea sa plece cu trenul imediat dupa sarbatori. Am uitat sa spun ca el locuieste cu parintii in alt oras, dar era sportiv la mine in oras pe vremea relatiei noastre. Pe parintii lui ii vazusem o singura data. Cand am ajuns la el in oras, m-a rugat sa intru in casa ca vrea mama lui sa ma vada.mi-a picat cerul in cap in momentul respectiv. Am urcat, am vorbit atat cu mama lui cat si cu tatal lui dar trebuia sa mai si plec acasa. Pe drum, m-a sunat sa-mi spuna(glumind) ca i-am pus parintii in cap, ca de cand am plecat il intreaba constant de ce e atat de prost si sufera dupa tipa respectiva cand ma poate avea pe mine( in mintea mamei lui eu sunt nora ei mai nou) sis a aiba grija pe cine alege.
Am crezut ca din momentul in care il duc acasa nu o sa mai vorbim atat de mult si ca o sa plece din viata mea asa cum a si intrat, numai ca a inceput sa vorbeasca iar cu mine. A venit intr-un final si momentul in care eu a trebuit sa ma duc la facultate( in Bucuresti- locul unde e si el acum sportiv) iar el urma sa ajunga in abia pe data de 14 cand eu urmeaza sa plec din tara pentru o saptamana. Crezand ca nu-l mai vad cel putin pana nu vin in tara, am incercat sa nu ii mai zic nimic, sa o las moarta si usor, usor sa ne indepartam, doar ca m-a sunat sa-mi zica ca vine in Bucuresti pe data de 8(ulterior mi-a zis mama lui la telefon ca el a spus ca vine pentru ca eu plec si vrea sa petreaca mai mult timp cu mine si ei i-a spus ca ma place). A venit pe 8 la mine si de atunci iar stam impreuna, ne jucam, radem, glumim, ma ia in brate, doarme cu mine in bratele lui, etc(toate lucrurile pe care nu cred ca le faci cu o simpla amica), lucruri pe care nu eu le pornesc. Sunt momente in care chiar simt ca tine la mine, dar in urmatoarele 2 min se schimba si imi zice ca suntem amici. Am incercat sa port conversatii cu el, sa ii zic sa ne mai dam o sansa ca n-avem ce sa pierdem si el spune ca "daca e sa fim impreuna, o sa fim." dar dupa alte 2 min ma bulverseaza si imi zice ca ii sunt cea mai buna prietena.
Problema mea e ca nu inteleg de ce imi spune ca suntem amici si in acelasi timp face toate chestiile astea. De ce tot vine in viata mea daca nu vrea sa ramana decat ca amici. De ce petrece atat timp cu mine si imi zice ca-I va fi dor de mine daca el nu tine la mine si nici nu vrea sa fim impreuna.
Voi credeti ca asta inseamna prietenia intre 2 fosti iubiti? Ajutati-ma ca eu sunt in ceata rau de tot.
Sper ca ati avut rabdarea sa cititi pana la final.

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook