Am o problema și caut o soluție, am nevoie de ajutor. Sper sa îmi puteți da câteva sfaturi sau păreri.
Eu am 18 ani și sunt din București. Vara trecuta am fost la mare și m-am împrieteni acolo cu un barbat din constanta care lucra pe atunci ca barman și de care știam ca are 22 de ani. Cat timp am stat la mare, nu s-a intamplat nimic intre noi, doar vorbeam ca simpli amici. Când m-am întors eu în bucurești, după ceva timp, el m-a băgat în seama pe facebook și am început sa vorbim. Din vorba în vorba am ajuns sa mă îndrăgostesc de el și el de mine. Am aflat apoi ca el de fapt are 30 de ani, dar era prea târziu sa dau înapoi, îmi plăcea mult prea mult sa vorbesc cu el, așa ca am acceptat sa am o relație cu el. Am continuat sa vorbim prin mesaje și la telefon 2 luni, în fiecare zi, aproape non-stop. Am ajuns sa îl iubesc. Adoram sa vorbesc cu el. Visam amândoi cu ochii deschiși la momentele ce vor urma sa le petrecem împreună. (Vreau sa precizez ca părinții nu știau nimic de acest individ). Ne-am hotărât totuși ca după 2 luni petrecute cu telefonul în mana, sa ne întâlnim fata în fata. Așa ca a venit el în București și am stat 3 zile împreună, 3 zile perfecte pentru mine! Peste ceva timp m-am hotărât sa le spun părinților de el. Bineînțeles ca au fost total împotriva și m-au obligat sa mă despart de el. Eu le-am explicat ca îl iubesc foarte mult și el pe mine,ca îl cunosc foarte bine, și ca nu mă va rani. Au acceptat sa țin legătura cu el încă 2 saptamani, pana le-am zis ca urmează sa vina în bucurești. Atunci s-au înfuriat și m-au pus iar sa mă despart de el. Eu i-am ascultat și am facut-o. Am stat o luna despărțită de el, timp în care eram foarte trista și depresiva. În decursul acestei luni am incercat sa am o relatie cu un baiat de la scoala, dar nu am putut, deoarece il comparam mereu cu barbatul de care eram indragostita nebuneste.M-am hotărât sa mă împac cu cel din constanta, deoarece nu eram deloc fericita, doar el îmi putea reda fericirea pe chip. Am continuat relația încă 2 saptamani, după care tata a afla ca eu eram iar intr-o relație cu cel de 30 de ani. M-a pus iar sa mă despart de el, iar eu am facut-o iar. Am stat câteva zile despărțiți, după care am continuat sa vorbim pe ascuns și sa visam împreuna. Doar ca inainte cu puțin timp ca el sa-și facă iar apariția în bucurești, a aflat tata de noi. Și iar m-am despărțit de el. Sunt conștientă ca le el îl fac foarte tare sa sufere despartindu-mă și impacandu-mă cu el din 2 în 2 saptamani.
Totuși, îi înțeleg și pe părinți, ca este o diferență de vârstă foarte mare și ca el în momentul de fata nu are un loc de munca, dar se chinuie sa plece pe mare, sa-și îndeplinească visul.
Problema e ca eu acum sunt intr-o relație foarte proasta cu părinții și sunt pe cale sa îi mint iar pentru ca nu pot sta despărțită de el, despărțită din cauza părinților, știind ca nu am putut duce la bun sfârșit niciunul din visele pe care le-am avut timp de 2-3 luni intr-relație la distanta. Îl iubesc enorm de mult și știu ca și el mă iubește în ciuda aparentelor și vârstei.
Vreau sa știu cum ar fi fost ca aceasta relație sa se desfășoare și în realitate, nu cu telefonul în mana. Vreau sa descopăr cum e el intr-adevăr, nu la telefon. Nu vreau sa mă întreb mereu cum ar fi fost ca visele sa devină realitate. Au fost mult prea puține acele 3 zile petrecute împreună cu el, dintr-o relație la distanta care dura de aproape 5 luni. Datorita lui am învățat ce înseamnă sa iubesti și el la fel. Nu verau sa renunț la fericirea pe care o aveam cândva.
Ordonare:
După relevanţă
Parerea mea este ca relatia nu va putea rezista pana cand vei iesi de sub tutela parintilor tai.Ti-as recomanda sa-ti asculti parintii.
Răspunde
Poate nu se pune problema difeentei de varsta, dar oare el e liber?
Sigur nu are sotie /copil?
In relatiile la distanta nu ai cum sa stii acest lucru
Iubirea e oarba, nu -ti dai seama de anumite lucruri
In plus parintii vor sa-ti vezi de scoala, eventual sa dai mai departe undeva.De multe ori parintii sunt mai intuitivi.
TREBUIE macar sa te asiguri ca nu are obligatii, ca fericirea ta sa fie deplina.
Vorbesti de el si de diferenta de varsta dintre voi de parca ar avea 100 de ani...
Nu e asa mare diferenta de varsta si chiar nu inteleg reticenta parintilor tai.
Pe de alta parte situatia e destul de incurcata, tu fiind inca dependenta de parintii tai. In principiu ar trebui sa iei unul din parinti, cel care e mai maleabil, cand il prinzi intr-o dispozitie buna si nu are treaba si sa-i mai explici o data frumos cum stau lucrurile si ca esti capabila sa-ti asumi si un eventual esec al relatiei, lucru pana la urma posibil, dar pana la urma si daca are 18 si daca are 40 riscul e acelasi, ba chiar maai mic. Nu sari pe el cu vorba, cauta sa intelegi ce obiectii are, ce ingrijorari are si cauta sa i le inlaturi cu calm, fara plansete, nervi sau tipete... Daca reusesti sa castigi unul dintre parinti, il vei avea si pe celalalt, daca nu de partea ta, macar neutru.
Heloo ea are 18 si parazitul ala 30, 12 ani diferenta cum sa nu fie mare? halelelelee maica sfanta miluiestene pe milostivi
Răspunde Ba nu e deloc mare si ca idee, excluzand parasutele care se cupleaza cu unu care nu conteaza varsta doar pentru bani, in general fetele/femeile cu un coeficient ridicat de inteligenta fac asta, si au si motive intemeiate, nu cred ca are rost sa-ti explic de ce, atata timp cat nu te incadrezi in vreuna din cele doua categorii mentionate.
Incearca sa vb cu parintii tai. Iubirea nu are varsta.Nu mi se pare asa de mult dar parca totusi 18 ani e asa si asa.macar daca aveai 20. Bine ca important e sa va intelege-ti.Vb pe ascuns si trageti cat puteti de clipele astea frumoase ca o sa treaca te asigur si o sa iti aduci aminte alta data dar deja va fi prea tarziu.El cu familie tu cine stie pe unde.
Nu are copii, nu e și nici nu a mai fost căsătorit pana acum. Știu sigur asta. Avem prieteni comuni care mi-ar spune orice defect al lui tocmai pentru ca nu sunt de acord cu relația. Ba din contra, o prietena de familie ne-a controlat toate mesajele (ceea ce e destul de josnic) și îi știe trecutul.
Știu și ăsta, ca părinții vor sa-mi văd de școală. Și da, mereu am acordat o importanta sporită scolii. Chiar învăț la unul din cele mai bune licee din București.
Mă gândesc și la posibilitatea ca părinții mei sa se fi speriat de ceea ce am facut și pentru simplul fapt ca pana la 17 ani eu nu le-am creat niciun fel de problema, eram un înger de copil, îi ascultam cu strictețe și nu ieșeam de sub cuvântul lor.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
