Buna .
Am si eu o. dilema. Nu credeam ca voi ajunge in situatia asta!
Sa incep asa: eu sunt o persoana destul de..complicata. Sunt introvertita, si pana cand am fost in Romania nu am avut amici sau vreun iubit (acum locuiesc in alta tara). De cand am venit aici, am intalnit un baiat.pur si simplu super, si a devenit cel mai bun prieten al meu. Tot de cand am plecat din Ro, am avut si o relatie de timp de 6 luni, care s-a terminat destul de aiurea. tipul nu a inteles ca nu mai vreau sa fiu cu el, si pana la urma "baiatul super" (caruia ii voi spune M ), a ajuns sa se bata cu fostul. Este dificil sa incerc sa il descriu pe M, pentru ca nu pot sa gasesc cuvintele potrivite. E. incapatanat si orgolios, complex, e ca un labirint interesant pe care vreau sa il deslusesc. Nu fumeaza, nu consuma alcool (si asta sunt sigura ca nici nu o va face). E de incredere.pot sa ii spun orice despre mine. Extrem de inteligent, serios si in acelasi timp amuzant. Adica, e cu capul pe umeri si nu ia decizii proaste, dar cand suntem impreuna radem, glumim, si cateodata ne purtam ca niste copii, de ex: am mers foooarte, foarte incet pe o strada aglomerata, apoi am ras de reactiile oamenilor, am incercat sa urcam un deal foarte abrupt chiar dupa ce a plouat (eu m-am murdarit doar, si nu am ajuns in varf ), am hranit ratele de pe un lac. Am vorbit foarte mult pe facebook, de vreo sase luni au fost putine dati cand sa nu ne scriem vreo 2-3 ore in fiecare seara. A avut o perioada in care s-a simtit mai aiurea, si am inceput sa ii trimit un mesaj de "buna dimineata", gen: "Smile, cause you are freakin' awesome", si de atunci ne trimitem cate un mesaj in fiecare dimineata. Ne vedem doar de 2 ori pe saptamana, pentru ca el are un program lung la scoala, dar atunci stam cam 3-4 ore, ne plimbam, vorbim, ne impingem unul pe altul, glumim..acele ore sunt cel mai bun lucru din timpul saptamanii.
El nu a avut o prietena inainte, si nici nu prea e interesat de subiectul asta. Nu e genul de persoana care sa discute despre sentimentele lui.dar mie mi-a marturisit (cu destul de mult timp inainte) ca ii placea de o fata pe care o cunosteam si eu (acum nu mai are deloc sentimente pentru ea). L-am intrebat ce prefera intre iubire si ura, si el a spus "ura". El considera ca iubirea e o slabiciune, adica il face vulnerabil. Si eu sunt de acord, dar cred totusi ca e si o parte frumoasa, si am incercat sa il invat asta (pentru ca are nevoie sa fie invatat ).
Spun multe, si de fapt nu am spus ce "ma doare" . Ei bine, cred ca am pentru el sentimente mai puternice decat pentru un simplu prieten. (apropo, eu am aproape 18 ani, el aproape 20, ne cunoastem de un an, dar am inceput sa vorbim foarte mult de 9 luni). Legatura pe care am format-o cu el nu e ceva ce se gaseste oriunde..cateodata mi se pare ca ma citeste ca pe o carte dechisa. Hm..inainte sa plec din Romania, am avut o perioada foarte dificila, si cred ca M m-a salvat de mine insumi. L-am lasat sa vada ce e in mintea mea, si nu a fugit speriat de ce e acolo ..de cand l-am cunoscut pe el am crescut atat de mult (cu sensul "m-am maturizat si am devenit mai desteapta")! De fapt, eu si M am crescut impreuna. pentru ca si el s-a schimbat in bine.
Nu stiu ce sa fac. Nu vreau sa ii marturisesc sentimentele, pentru ca nu cred ca el simte la fel. Nu ar avea de ce, pentru ca eu nu am nimic special, si el merita pe cineva special. Oare vor disparea sentimentele in timp?!
El mai vorbeste cu alta fata, pe facebook. Au fost si colegi de clasa cam 6 luni, si de cand el a schimbat scoala nu cred ca au mai vorbit atat de mult. Desi nu am deloc dreptul asta, sunt..geloasa! Cat timp dureaza pana ce voi scapa de sentimentele astea?!
Vreau sa aud unele pareri...
Hm, poate trebuie sa mentionez: nu vreau comentarii de la copii de 12 ani, va rog!
Mersi pentru timpul care il folositi sa cititi toata 'povestea' .

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook