Am si eu o oarecare problema, sunt cu cineva de 9 luni si ceva.Eu am momente cand simt clar ca-l iubesc si ca nu as putea traii fara el, insa am si momente in care ma simt oarecum plictisita.Eu simt ca o sa ramanem impreuna, da daca simt asta de ce am momentele alea in care pur si simplu sunt satula de el? Cand ne despartim simt ca mor si ca nu am cum sa stau fara el, ne-am despartim de multe ori da ne tine foarte putin pentru ca nu putem sa stam fara sa vorbim. Daca "gandesc" cu sufletu, simt ca-l iubesc dar daca ma gandesc ca am momentele alea in care simt ca ma mint ma gandesc, bai, dar daca eu chiar nu-l iubesc? Nu stiu ce sa mai fac dar sunt multe momentele in care il ignor si sunt indiferenta si foarte putine momentele in care sunt aproape de el si simtim amandoi ca-l iubesc...

Poate tu nu-l iubesti si te-ai obisnuit cu ideea de a-l avea mereu in preajma, de a vorbi cu el.Si eu am patit la fel intr-o relatie anterioara si ma simteam prost pentru ca ma foloseam de el. faceam exact ca tine si pana la urma i-am dat"papucii". mi-a fost greu cateva zile dar apoi mi-am dat seama ca am procedat cel mai corect.

Pana la umra il iubesti sau ba? ai un conglomerat de iubiri in intrebarea asta care ma bulverseaza o leaca .
Sa incep deci.
Dragostea, si relatia interpersonala nu au nici o treaba una cu cealalta. Poti sa iubesti pe cineva fara sa fii implicata in relatii amoroase (precum o mama isi iubeste pruncul).
Problema ta nu este legata de dragoste, este legata de viata pe care o ai alaturi de el, care te plistiseste (si asta nu e bine). Solutie, vedeti-va mai rar, lasati dorul sa va cuprinda, plecati departe unul de celalalt care o saptamana, si o sa vezi ca totul se intensifica si prinde o cu totul alta culoare.
Monotonia intervine atunci cand petreci prea mult timp cu aceiasi persoana, incepi sa o cunosti foarte bine, nu mai sunt subiecte de discutie. Fapt pentru care, trebuie sa aveti fiecare o zi plina si ocupata, si sa va doriti sa se termine pentru a va revedea seara si a va povesti ce ati mai facut. Fara a schimba o vorba nu se poate. Banuiesc ca nu esti tocmai foarte trecuta prin viata si iti mai dau una, iubirile din liceu ori facultate au foarte rare ori sorti de izbanda, pentru ca acolo nu se intampla nimic nou, aceiasi rutina zi de zi. Cand o sa incepi sa te vezi mai rar cu cineva, o sa pretuiesti cu adevarat prezente acelui cineva in viata ta.

Bafta!

Asa am patit si eu intr-o relatie de 1 an si sincer nu il iubeam insa cand ne desparteam plangeam si eram disperata acum ca ne-am despartit mi-am dat seama ca era obisnuinta ma obisnuisem cu el si din acea cauza nu puteam fara el si am realizat ca mie mai bine fara el incearca si tu sa iti dai seama de sentimentele tale pana nu o sa fie prea tarziu iar daca il iubesti merita sa stai langa el daca nu at o sa iti dai seama ca te-ai pierdut timpu 9 luni de zile cu o pers si tot nu te-ai ales cu nimic bafta:*

Da. dar problema e ca eu de mult visam la un baiat ca el, e exact portretu moral al baiatului la care eu visez de mult, si vorbim foarte mult, ne intalnim foarte des, si ne simtim foarte bine unul langa altu' numai ca eu am chestia asta ca nu stiu daca asta e iubire, pentru ca nu stiu ce e iubirea, am 17 ani, poate ca sunt putin cam mica sa iubesc matur, mi-e frica sa ma gandesc ca asta poate nu e ceea ce cred, eu simt ca nu vreau sa ma despart niciodata de el, simt ca vreau sa ramana langa mine; cat despre obisnuinta nu stiu nici aia cum se simte, gen eu simt ca nu pot sa stau fara sa stiu ceva de el, daca pateste ceva, daca nu-i pasa, tot felul' de chestii din astea. Sincer mi-e frica sa ma gandesc ca ar putea sa nu fie el baiatu ALA pentru ca e exact asa cum il visam si cum credeam ca n-o sa am niciodata (aici ma refer in primul rand la felu lui de a fi, la modu in care se comporta cu mine, ce simte pentru mine, absolut tot)

Plus ca imi este foarte frica sa nu-l ranesc, eu stiu ca el ar suferii enorm daca ne-am despartii.Nu vreau sa-l fac sa sufere nici macar o secunda

Cand iubesti pe cineva nu mai ai nevoie de nimeni si de nimic altceva! Uiti de tot si de toate si te simti implinita si fericita langa el! Daca te plictiseste, pentru mine este foarte clar ca nu il iubesti! Din cate zici tu el te iubeste enorm! Sti, dragoste cu forta nu se poate! Cel mai bine ar fi sa ii spui ce simti si sa il lasi sa isi gaseasca pe altcineva! Tu te gandesti numai la tine! Gandeste-te si la sufletu lui! Sincer cred ca ar trebui sa iti cauti pe altcineva, insa nu inainte de a-l lamuri pe acest baiat cum sta treaba! Bafta! Richard