am trecut recent printr-o despartire si nu stiu cum sa fac sa-l uit.Sunt foarte orgolioasa si nici nici macar fata de mine nu am vrut sa recunosc ca sufar, dar am ajuns la concluzia ca sufar, si inca mult... Am locuit impreuna un an, timp in care ne-am comportat ca o familie, dar la un moment el a zis ca iubeste pe alta si ca o sa ne despartim. Stiu ca nu e vina mea, este el cel care nu stie ce vrea de la viata, dar m-am saturat sa ma prefac ca nu sufar si ca nu am nevoie de el. Ma simt singura si nici pe altii nu as vrea sa-i implic, putini sunt cei care ar putea sa ma inteleaga, poate ma ajutati voi sa trec peste acest moment...

M-a impresionat sinceritatea ta si iti inteleg suferinta! Incearca fata de el sa nu ii arati ce simti. Dupa ce il vei ierta si uita (se va intampla in mod sigur si il vei privi cu indiferenta )nu vei avea sentimentul ca te-ai umilit. Vorbeste, implica-i pe cei apropiati in problema ta, acum, caci,, prietenul la nevoie se cunoaste".

Draga ivona, fie ca vrei sau nu sa accepti acest lucru delicat, ca el te-a parasit pentru o alta femeie, ca ai orgolii ca multi alti oameni, ca multi dintre noi, gandeste-te ca acest lucru s-a intamplat acum si nu mai tarziu, cand ai fi avut vreun copil sau doi, ca tu in ciuda suferintei firesti, suferi, ai niste avantaje constientizezi suferinta si cu calm, intelepciune, radbare, umor si mai ales, credinta, trebuie sa mergi mai departe.Vezi, auzi, mergi, nu depinzi de nimeni financiar, sa inteleg ca lucrezi, desi sunt vremuri grele, daca esti studenta, poti incerca sa gasesti o colaborare, ceva de lucru sa te descurci.De multe ori credem si consideram ca suntem puternici si ne este foarte greu sa acceptam suferinta cand suntem parasiti, si nu pentru nu stiu ce persoana mai frumoasa sau mai inteligenta, nu... dimpotriva, unii oameni nu stiu sa aprecieze binele, nu au capacitatea si cand o deprind, dupa ani si ani, e prea tarziu...Ai nevoie de caldura, de blandete, de iubire, timpul e un bun prieten, te va ajuta sa iti amintesti momentele frumoase ( daca vrei) si sa te gandesti mai putin la el, la barbatul cu care sperai sa ai o viata de familie si din pacate nu s-a soldat asa.Trebuie sa te orientezi catre oameni pozitivi, maturi cu care sa ai ce sa vorbesti si care sa te ajute sa depasesti aceste momente, tu nu ai nevoie acum de justificari din partea lor, sau de compatimiri ieftine.Eu iti spun din propria experienta ca primele luni sunt grele, dar trebuie sa iti tii mintea ocupata. Pozele cu el, obiectele care iti amintesc de el, trebuie puse intr-o cutie si apoi intr-o debara, pe un balcon ca sa nu te uiti mereu la ele, si sa te apuce plansu' sau palpitatiile sau nervii si sa vrei sa le arunci ca dupa cateva minute sa vrei sa dormi intr-o camasa de -a lui sau sa strnagi lucrurile si sa nu mai fii capabila sa spui nimic. E greu, dar trebuie sa mergi inainte.Eu iti spun gandurile mele care sper sa te ajute, sa te mai usurezi din starea in care te afli.Mergi la serviciu sau la facultate daca mai studiezi, incearca sa faci ceva miscare, cata poti, sa asculti muzica vesela, optimista, sa iesi cu o prietena la un suc sau la o prajitura, chiar daca afara e frig si urat, sa iti cumperi o esarfa, fular, niste articole de imbracaminte de la reduceri, necesare ( daca iti permite bugetul) sau o carte buna, un dvd cu un film sau un cd cu muzica (sau trupta) ta preferata, mergi la cosmetica sau la manichiura, vorbeste cu un parinte preot mai in varsta, spovedeste-te daca esti ortodoxa sau catolica, daca ai alta confesiune sau religie mergi unde te poti reculege, vorbeste cu parintii, spune-le ce crezi sincer si deschis, cu respect, si mai ales, accepta ca suferinta este parte din noi, dar trebuie sa incercam sa nu devenim robii ei. E greu, e delicat, te doare, si vin sarbatorile si tu trebuie sa te adunci, chiar daca suferi si iti mai vine sa plangi, nu te mai sfii, nu dai socoteala nimanui, chiar daca ti se intampla sa iti vina sa plangi pe strada, cand ii vezi pe doi ca se pupa in statia de tramvai sau intr-un magazin, suntem oameni si avem emotii, asa ca Ivona, fruntea sus si inima si mai sus.Zambeste, cineva, undeva s-ar putea indragosti de zambetul tau, de ochii tai frumosi, dar tristi si fii receptiva, sunt multi oameni singuri, care au nevoie de prieteni, si in timp sa intalnesti pe cineva care sa fie mai matur, sa stie ce isi doreste de la viata si sa iti fie alaturi mereu, pe viata.Am incredere in tine, desi nu te cunosc, ca vei gasi forta de azi si taria de maine de a intelege ( desi recunosc ca e extrem de dureros) mai bine sa termini acum, decat mult mai tarziu cand apar si copii. Te rog sa retii ca nimic nu ramane neplatit si nerasplatit pe lumea aceasta, mai devreme sau mai tarziu, toti ne luam plata si rasplata.Curaj.

Ivona astai diferenta intre casatorie si adulter.asumarea responsabilitatilor, in cazul casatoriei.sau a riscurilor in cazul concubinajului.intotdeauna intr-o relatie unul din doi este javra.in cazul de fata... el. a fost frumos... un an. dar de cand te inseala cu alta? mai bine asa. daca erati casatoriti si mai aveati si copii era mai rau.suferi tu dar nu merita. asa ca ...inainte.timpul trece iute.

Problema este ca noi locuim cu chirie si ca el nu da nici un semn ca ar vrea sa plece din casa. Datorita serviciului el ajunge acasa doar o data pe saptamana sau chiar o data la doua saptamani, iar eu trebuie sa stau cu el in casa si sa-l tratez cu indiferenta, alta solutie nu am. apropo, oare "iubirea vietii lui" ce zice cand stie ca locuieste inca cu mine?