Buna! As dori sa aud o parere despre situatia in care ma aflu.

Sunt cu (fostul) meu iubit de cand aveam 14 ani. Relatia noastra a durat aproape 4 ani. Ne-am iubit foarte mult si inca o facem, a fost o iubire sinceră si inocenta. Certuri mărunte si deloc toxica. Aveam incredere 100% unul in altul. Aparent relatia perfecta. Dar in ultima vreme (cam vreo cateva luni) s-a instalat monotonia si rutina..atat de mult încât nu am mai putut sa salvam relatia. El parea din ce in ce mai distant si neimplicat, eu imi faceam tot felul de gânduri, se ajungea sa ne certam sau sa avem discutii zilnic pe tema asta. Nu am mai reusit sa ne salvam si saptamana trecuta am decis sa o încheiem. El a fost de acord, nu s-a pus deloc împotriva, desi eu as fi vrut sa luptam totusi. Am crezut ca s-a terminat totul, dar imi mai da cate un mesaj sa ma intrebe daca sunt bine, ce mai fac, cum imi mai merge. Niciodata n-am mai trecut prin asta. Ce parere aveti? Voi, cei ce aveti relații dar lunga durata, ati trecut prin asa ceva vreodata? Eu am un sentiment ca asta nu e finalul nostru, dar totodata imi zic ca trebuie sa merg mai departe. O iubire asa mare nu se pierde oricum. Vreau doar sa ma leg de o speranta si sa nu fie asta finalul. Voi ce ati face? Eu ii ofer timp si lui si mie, si poate o sa ne regăsim in viitorul apropiat credeți ca e o încercare de la viata pe care o au toate relațiile?
Va multumesc pentru eventualele răspunsuri!

Ciorba reincalzita nu merge niciodata, prea multe amintiri amare...

Eu zic sa lasi timpul sa treaca. Daca relatia asta este sa fie, va fi. Poate intr-un an, poate intr-o saptamana, poate in 20 de ani... Sunteti inca tineri. Sunt destule sanse sa iti fie dor de ceea ce a fost candva si de asta sa regreti. Insa daca voi trebuie sa fiti impreuna, cu siguranta, mai devreme sau mai tarziu, o sa va intalniti din nou si sentimentele vor fi aceleasi din partea amandurora, nu doar a ta (din cate spui nu prea i-a pasat ca te pierde). Daca nu, macar aveti amintiri frumoase si cu siguranta fiecare isi va gasi, mai devreme sau mai tarziu, jumatatea.

Se pare ca nu mai știi ce vrei. Rutina și monotonia probabil isi fac simțita prezenta. Nu mai e ca la început, emoțiile se estompează, și parca lucrurile nu mai merg. Dar poate fi doar o impresie
Nu te lăsa ancorată în sentimente. Ele mai devreme mai tirziu por chiar sa și dispara pe moment Nu ele trebuie sa definească relația, ci atașamentul vostru al fiecăruia pentru celalalt. Dacă nu exista un motiv serios, despărțirea nu își are sensul.
Ce e de făcut? Faceți împreună ceva nou, ce nu ati mai făcut. Reinventati-va. Încercați cumva sa îl surprindeți pe celalalt. Fa - i o surpriza serioasa, ceva care sa ii placa foarte mult, dar de la care sa nu se aștepte de la tine. Și poți sa îți ceri și lui sa acționeze la fel, sa ii spui ca ți-ar place sa te surprindă.
Altfel, dacă nu găsiți un motiv sa continuați, poate doar despărțirea pentru un timp mai poate rezolva lucrurile. Dar, cu gandul de a o lua mai tirziu de la capăt.

Ei, cand ți-e foame, nu mai ții cont ca ciorba e reincalzita.

In dragostea adevarata, chiar adica apare rutina, relatia nu se rupe!
Este evident ca s-a dus pe apa sambetei dragostea voastra, daca nici unul nu ati vrut sa mai faceti comprimisuri si sa mergeti mai departe.