As dori si eu niste sfaturi pentru viata, niste sfaturi care sa ma ajute sa trec prin viata cu mai multa usurinta, niste sfaturi care sa ma ajute sa nu mai pun atata suflet in relatie. Despartirii sunt posibile in orce moment si mi-e frica oarecum ca voi pierde persoana iubita. Imi pierd "mintile" cand vine vorba de asa ceva.

Am 15 ani, un prieten de aproape 17, 1 an si 5 luni de relatie.
Niste detalii care va pot ajuta:
Ne iubim enorm.
Imi cunoaste familia si eu pe a lui.
Am fost acasa la el cand era singur si nu am facut nimic(nu avem de gand)
Am trecut prin multe si am ramas impreuna.

Problema e urmatoare: Eu as vrea sa-mi construies un viitor alaturi de el adica ma gandesc la nunta si chestii de genu ( ma cerut in casatorie). Joi ne-am certat rau tare si ne-am despartit pentru cateva ore(oarecum di cauza mea). Eu nu am putut accepta si l-am sunat sa ne vedem, evident ca a acceptat si ne-am vazut pe la 18:00. Atunci am aflat ca el vorbise cu tatal lui sa plece in Italia si eu am ramas masca. (Ne vedem in fiecare zi, va dati seama cum era sa plece? Imi lasa un gol urias in sufletu meu) Am inceput sa plang si sa ii spun ca nu vreau sa plece de langa mine, ca il iubesc si ca imi pare rau pentru ce am facut. Am stat pana pe la 22:00 si dupa m-a adus acasa spunandu-mi ca merge sa il sune pe taicasu sa vada daca poate sa anuleze plecarea lui si ca daca nu merge la scoala inseamna ca isi face bagajele. WOW! L-am pus sa imi promita ca nu pleaca si a zis ca incearca.
Surpriza! Nu a venit la scoala, un soc pentru mine! M-a luat un plans instantaneu(de la 10 pana la 2 jumate) evident la scoala. Toata lumea era ingrijorata in privinta mea si eu nu puteam sa admit in mintea mea ca el pleaca. Am rugat o colega sa ii trimita un sms in care i-am spus ca dupa ore merg la el acasa. Zis si facut. Cand am ajuns la el m-a luat in brate si mi-a sters lacrimile. I-am zis ca am fost speriata ca va pleca si el mi-a explicat ca nu a fost deoarece trebuia sa il sune tatal lui(s-au certat din cauza ca nu s-a mai dus). Dupa m-am linistit stiind ca nu va mai pleca si ne-am inpacat inca din seara in care mi-a zis ca a vorbit sa plece. Ce credeti?
Mie frica de ziua in care poate e posibil sa ne despartim. Ma puteti ajuta cu sfaturi? Ofer funda.

Ai 15 ani, nu-ti mai fa planuri pentru intreaga viata, o sa vezi ca peste 5-6 ani o sa razi cand o sa iti aduci aminte la ce visai la 15 ani si o sa realizezi ca nimic din ce vrei acum nu vei mai vrea atunci.
Inceteaza sa iti mai faci griji pentru o chestie ce e posibil sau nu sa se intample. Poate o sa va despartiti maine sau peste 20 de ani sau poate niciodata si la fel de bine poate peste 2 saptamani te indragostesti de altul si nu o sa mai vrei sa-l vezi in ochi pe actualul... Daca te vei gandi mereu la faptul ca poate intr-o zi va veti desparti vei rata momentele importante din viata ta, vei deveni frustrata si eventual depresiva, o sa-l suspectezi mereu ca iti ascunde ceva si in ritmul asta sigur ajungeti sa va despartiti. Traiti momentele frumoase si nu mai pune raul in fata. Va iubiti si asta e tot ce conteaza!

În primul rând, teama ta principală este căsătoria.

Renunță la planuri de măritiș de la 15 ani, la programarea vieții în chestiuni atât de serioase, de la o vârstă atât de mică. Te încurcă mai rău și te face să exagerezi în privința seriozității relației.
Ar fi bine să fiți în cazurile acelea de 1 la 1000, doar că nu prea merită. În Italia e o viață mai bună și pentru el.

Se vede că te iubește. Nu putem nega.
Iar tu ești încă la început de drum.

Iubește-te și pe tine, investește timp în dezvoltarea ta, lasă grijile și bucură-te de moment cât poți.

Dacă te gândești la ele, asta nu înseamnă că nu o să fie, sau dacă nu te gândești la asta, nu înseamnă că nu o să te desparți.

Tu doar nu îți încărca starea psihică singură.

Bucură-te de viață. Stai cu prietenii. Fă-ți un hobby în care să investești interes, muncă și creativititate.

Caută-ți țeluri în viață. De regulă, intelectuale. Participă și muncește pentru o olimpiadă.

Te vei realiza pe toată viața. Dacă el te va părăsi, vei suferi câteva luni și gata, vine altul sau îți trece ție. Cunoștințele nu le uiți și îți vor ține și de foame.

Gândește-te. Tu decizi spre ce îți orientezi interesul.

In primul rand imi pare rau de ce s-a intamplat si am observat ca te iubeste foarte mult(eu nu as fi avut curaj sa fac asta)
NU TE MAI GANDI ATATA LA VIITOR! Ca pierzi prezentul iar dupa ce-l pierzi el nu se mai intoarce niciodata si devine o amintire asa ca bucura-te de prezent si nu te mai gandi la viitor
P.S.rezentul e un dar!

E destul de complicat... Daca nu ai facut-o deja va trebui sa ii spui ca nu te poti casatorii din cauza ca trebuie sa termini scoala si ca e o responsabilitate prea mare pentru tine avand doar 15 ani. Intreba-l ce are de gand sa faca dupa casatorie si mai spune-i ca ai doar o copilarie si vrei sa ti-o traiesti nu sa ai capul plin de responsabilitati. Pana la 19-20 de ani minim cand ai putea sa te casatoresti..defapt de ce nu si 18..va trebui sa astepte si nu se stie daca ve-ti mai fi impreuna pana atunci. Asa ca trebuie sa fi pregatita pentru o despartire. Evident ca nu ai cum sa te pregatesti pentru asa ceva, in mod normal. Insa, m-am gandit la o metoda care sa te pregateasca macar putin pentru o despartire de persoana iubita. Gandeste-te in fiecare moment in care esti cu el ca va veni o zi in care nu ve-ti mai fi impreuna si ca trebuie sa profiti de fiecare moment in care se afla langa tine. Gandeste-te mereu la momentul in care va ve-ti desparti. Subliniez MEREU...si la toate cariantele ce se pot intampla in acel moment. Ca rezultat ar trebui in acel moment tu deja sa stii tot ce urmeaza sa se intample si sa nu te mai afecteze atat de mult deoarece nu ar mai fi ceva imprevizibil. Nu te-ar mai lua prin surprindere. Sa nu crezi ca nu vei suferii. Doar ca te va ajuta sa treci peste mai repede si sa accepti mult mai usor. "Ar trebui".

Daca e scris sa fiti impreuna pentru totdeauna asa se va intampla daca nu asta este, nu te poti opune viitorului. Succes. Si nu te mai gandii la viitor mai mult de stresezi tu, bucurate de momentele cu el, cred ca astea conteaza cel mai mult. Viitoru sa vina de la sine. :*

Traieste prezentul el conteaza!