As dori si eu sa aud povestile voastre de dragoste.Triste fericite nu conteaza dar sa fie reale si care ma atinge la inima primeste Funda iar celealte vot
Scz, stiu ca s-a mai pus dar vrea sa aud povesti noi

Acum 2 ani am cunoscut o fata. Abia acum o luna am inceput sa devenim prieteni si sa ne cunoastem mai bine. Eu de fel sunt mai rusinos si pun mult la suflet. Nopti intregi m-am gandit cum sa ii spun ca imi place de ea. Pana intr-o zi cand am ramas singuri si cu greu i-am spus ca simt ceva pentru ea. Nu a zis nimic dar in urmatoarele zile mi-a dat de inteles ca nu ma place. Sambata mi-am facut ziua de nastere acasa, si au venit mai multi prieteni. Uni dintre ei s-au pus de acord sa-l ajute pe alt prieten sa se "combine" cu ea. Au reusit. Dupa petrecere am mers la un club. Nu ma simteam bine. Am stat 10 minute si am plecat inapoi acasa. Din momentul acela nu-mi mai revin si toata ziua stau si ma gandesc la tot ce s-a intamplat. Am momente cand orice imi aduce aminte de ea, si cateodata simt ca am pierdut ceva ce nu am avut niciodata. O vreau pe ea, pentru ca e mai simplu decat sa imbratisez omenirea intreaga; de care as avea nevoie ca sa o inlocuiesc.

Buna:d pai povestea mea incepe cam asa:noi suntem vecini,stam pe aceeasi strada dar niciodata nu salutam, nu vorbeam, treceam unul pe langa altul fara sa zicem nimic.Eu iesind mereu afara cu prietenii a inceput sa imi placa de el, el este mai mic ca mine cu 4 ani (eu am 18 ani si el are 14 ani).La inceput am crezut ca este doar ceva trecator dar pe parcurs mi-am dat seama ca nu era asa.Am observat ca dupa un timp si el incepuse sa se schimbe fara de mine,incepusem sa vorbim, sa ne salutam, venea in fiecare seara pe la mine scara si statea si atunci mi-am dat seama ca incepuse sa ii placa de mine si mi-o spuse-se chiar si un prieten de al lui ca ma place.
Cu toate ca amandoi ne placeam nici unul dintre noi nu avea curaju sa faca primul pas.
Asa trecuse aproape toata vara si nici unul din noi nu facuse primul pas pana cand m-am hotarat sa fac eu acest pas si in ziua de 27 august(o zi pe care nu o voi uita niciodata) i-am spus ca imi place de el si a aceptat sa fim impreuna.
Suntem de 2 luni impreuna, ne intelegem foarte bine.Am atatea amintiri cu el cum ar fi primul sarut,prima strangere de mana,primul imbratisat si multe altele; x pe care nu le voi uita niciodata.
In ciuda diferentei de varsta care este intre noi,noi ne iubim mult si cred ca asta este tot ce conteaza pentru amandoi.
Fiecare zi petrecuta alaturi de el este speciala, frumoasa, ma face sa ma simt cea mai fericita cand sunt in preajma lui.Multi au incercat sa ne desparta, spunand ca el este mai mic ca mine si tot felul de lucruri dar noi nu am ascultat si am mers mai departe si le-am demonstrat tuturor ca pentru noi iubirea nu tine cont de varsta si ca orice ar fi vom lupta pana la capat sa fim impreuna
Pana acum nu ne-am certat deloc, si sper sa nu ne certam si sa ne intelegem bine cum ne-am inteles si pana acum:d