Bună! As dori un sfat în ceea ce privește atitudinea pe care ar trebui sa o am în fata prietenului meu, în proporție de 99, 99 % fost prieten.
Situația sta în felul următor. În ultimul timp avem tot felul de dispute, majoritatea concentrate pe niște critici care i-au fost aduse de mama. Doar ca el lovește în mine. Asta și din cauza ca eu nu i-am ținut partea cum ar fi trebuit. Dar asta e din cauza ca știu ca pentru a vorbi cu mama despre părerea mea despre ce a spus, trebuie sa aștept sa nu mai fie asa pornita împotriva noastră.
În ultimul timp prietenul meu se aprinde din aproape orice, ma face mincinoasă dacă ii explic aceeași chestii dar cu alte cuvinte.
Am mai avut noi niște dispute despre niște prietene de-ale lui, unele care chiar s-au dat la el, însă tot continua parca sa le tina partea. Îmi reproșează ca îl îndepărtez de prieteni, dar eu am avut de comentat fie pentru ca mi se părea ca are o relație prea apropiata fata de "prietenele" lui, fie fiindcă voiam sa mai ieșim și în doi și sa nu trebuiască sa vina un prieten de-al lui și când mergem sa mâncăm în oraș.
Acum suntem certați, iar el susține ca s-a saturat de mine și nu mai e cale de împăcare. M-a și blocat. Eu bănuiesc ca și numărul de telefon mi l-a blocat. Și sunt curioasa, dacă sunt blocata peste tot, cum o sa reușesc sa îmi iau lucrurile de la el în ipoteza in care nu vrea sa mai audă de mine?
Ideea e ca mie mi se pare ca după ce ii trece supărarea și demonul ala rău intră înapoi în peșteră lui, își amintește ca tine la mine. Când eram la el se arata afectuos și dacă eram încă certați(venea sa îl țin în brate sau ma ținea el pe mine). Prin mesaje mi se pare mai violent și mai greu de înmuiat.
Cu toate acestea eu îl iubesc, mi-e greu sa renunț la el, e primul meu prieten. A vrut sa ne mai despărțim odată, dar eram la el. A ales sa ma consoleze când vedea ca nu ma pot controla sa nu plang. La un moment dat a zis ca și el tine la mine, dar e mai bine sa ne despărțim.
Ce ar trebui sa fac? Mai are rost sa încerc sa ii temperez? Eu nu pot renunță atât de ușor la el. Ii știu și laturile bune și pe cele mai puțin bune. As vrea sa încerc(dacă îmi mai permite) sa imblanzesc demonul din el, fiind ca e încăpățânat și ca o sa îmi fie greu sa ii scot din cap părerile proaste despre mine și cuvintele care au fost spuse de mama.
Mai are rost sa lupt sau sa sper ca va mai fi ceva?
Eu totuși îl iubesc

Avem aproape 22, 24 de ani. Problema e că nu înțeleg dacă tine la mine sau nu. Are reacții contradictorii. Parca ar fi doua persoane diferite. Plus că s-a lăsat influențat de persoane care voiau sa ma îndepărteze de el. Cam de atunci au apărut certurile. A fost un episod pe care l-am gestionat într-un mod pe care el nu îl intelege, iar persoanele care voiau sa ne strice relația au profitat de moment ca să ii bage în cap ca poate l-aș fi înșelat. Dar nu am făcut asta niciodată și nici nu mi-a trecut prin minte sa o fac. Problema a fost ca intrasem într-un conflict cu un obsedat care hartuita mai multe fete din momentul în care intrau la facultate. Am intrat și eu pe lista și s-a întâmplat sa se lege de relația mea fix când era prietenul meu de fata. S-au luat la harta și știind ca tipul ala e genul de om care face scandaluri am stat cu el de vorba imediat ca să ii zic sa nu exagereze ca deși el are o problema cu prietenul meu, vor apărea reacții negative și asupra mea. Tipul ala după ce a făcut o sesizare a început sa îmi zică faptul ca nu voia scandal și sa îmi facă rău și nu ar fi reacționat asa dacă nu se lua prietenul meu la harta cu el. Băiatul are probleme la cap și maica-sa nu recunoște și de fiecare data cant s-a luat initiativa de-a i se face plângere pentru hartuire a scăpat. Cat stăteam sa vorbesc cu el nu mi-am dat seama ca telefonul era pe vibrații și cand prietenul meu ma cauta sa vadă de ce nu mai vin în locul în care ma așteaptă am auzit telefonul abia când suna. În timpul respectiv un a dintre fetele care vouă sa ne bage bețe un roate i-a spus ca poate îl împac într-un fel de nu mai vin și sa se despartă de mine. Iar alta tipa i-a spus ca nu trebuia sa se ia cu el la harta ca dacă m-a făcut cur*va poate știe el mai bine. Acestea in condițiile în care niciuna nu știa nimic despre felul meu de a fi, insa amandoua ar fi vrut sa aibă relație cu prietenul meu dar anumiți factori nu au permis asta și au fost dispuse sa însele sau sa trimită chestii indecente altor băieți i condițiile în care aveau relație(una era colega cu el și nu dorea sa ai ba relație cu el în condițiile astea, iar cealaltă era logodita și timp de un an a avut un fel de relație cu beneficii cu prietenul meu, pe vremea când eu nu îl cunoșteam). Chestiile acestea le știu despre ele din conversațiile pe care le purtau ele cu prietenul meu și din poveștile pe care mi le spunea el despre ele. Ai știut sa lovească unde îl durea mai tare, posibilitatea de a fi înșelat. Iar de atunci dacă are chef de cearta sau înțelege ceva greșit se dezlănțuie uraganul și are comportamentul asta ciudat când ba zice ca tine la mine, ba zice ca nu ma mia suporta

Răspunde

Raportează

Evaluează

Eu interpretez in 2 variante partea asta ca e foarte irascibil fără motiv
1 el ca persoana este o fire care se enervează repede, E impulsiv, dar dacă ai tine la persoana de lângă tine si ai vedea ca i faci rau prin ieșirile astea ..parerea mea este ca ai putea să te abtii.
2 Oamenii ajung uneori la limita răbdării pe un subiect anume, iar tu daca continui sa insisti pe acel lucrul pe care îl deranjează, chiar si.cu un lucru neimportant(repet, legat de acel subiect, nu de orice lucru pe care l spui) poate să răspundă impulsiv, fără să gândească ce spune. Acest lucru mi s-a intamplat si mie, prietena mea fiind o fire mai geloasă ma bătea toata ziua la cap si făcea scandal ca ma uit dupa fete etc(lucru pe care nu l făceam sau dacă îl facem se intampla rar si ii spuneam).Si dupa o perioada, tot insistand pe tema aia..am început să ma irit fiecare dată cand deschidea subiectul despre asta(pentru ca in ceea mai mare măsura nu erau lucruri reale). Ideea aici n ar fi ca de acum incolo să nu i mai zici nimic referitoare la fete, sau la subiectele pe care le stii ca l deranjează, ci să i spui lucrurile care le vezi cât de cât reale.

Răspunde

Raportează

Evaluează

Mulțumesc pentru răspuns! Voi încerca să port o discuție cu el când voi ajunge în orașul sau. Tot timpul mi-a fost mai ușor sa vorbesc cu el când eram lângă el, decât prin mesaje

Răspunde

Raportează

Evaluează

Iar în situația pe care am povestit-o ca răspuns pentru cealaltă persoana care a răspuns la întrebare... Prietenul meu, după o săptămână de cearta a ales sa se despartă de mine. Fiindcă eram extenuat după toată cearta, am acceptat și nu i-am mai dat niciun mesaj(și nu eram blocata pe nicăieri ca să zic că nu aveam cum sa îl caut, efectiv aveam nevoie de liniște după furtună) A doua zi am pus o poza noua la profilul de wapp. De aici a început sa se bage în seama cu mine, deși ii răspundeam mai sec. M-a sunat chiar cu video și am stat câteva ore cu apelul pornit chiar dacă aveam multe momente de tăcere. La un moment dat a dat de înțeles ca ar vorbi deja cu o alta fata dar pentru ca nu am avut nicio reacție semnificativa nu a mai continuat. În seara care a urmat băuse puțin mai mult și la 1 noaptea m-a sunat sa îmi spună ca a fost rănit și nu i-am dat siguranță prin modul în care am acționat în situația aia. Eu ii ziceam sa se pună la somn ca e beat, iar el tot zicea sa nu mai spun asta ca el știe ce vorbește deși a băut puțin. Discuția a ajuns pana în punctul în care sa îmi propună sa vin la el a doua zi și ca se pornește cu mașina de dimineață spre casa mea ca să nu ajungem prea târziu acasă la el. Am acceptat mai mult fiindcă ma durea sufletul sa îl vad asa. A doua zi deși înecata pana sa se pornească el mi-am anunțat părinții ca va veni după mine. După ce i-am spus ca se poate porni fără probleme fiindca o sa vin la el și nu o sa bata drumul degeaba mi-a trimis o poza în care zâmbea. Și era foarte fericit și pe parcursul drumului și când am ajuns la el. Faza e ca la toate certurile, după ce se stindea flacără războiului redevenea afectuos, uneori și când încă nu eram pe deplin la pace. Venea la mine sa îl țin in brate sau ma lua el pe mine(mai ales când dormeam) și când îl întrebam de ce face gesturile respective dacă e asa pornit împotriva mea motiva ca are și el momentele lui când vrea afecțiune sau ca m-a luat în brate fiindcă se trezise în timpul nopții și a văzut ca imi era frig. Mi se pare ca are dubla personalitate, uneori îmi e greu sa îl înțeleg pentru ca se contrazice singur. Odată mi-a spus ca m-ar iubi doar după mai mulți ani de relație în care as dovedi ca i-am fost fidela. Iat acum când ne certam îmi reproșează tot felul de chestii, însă odată cand eram la el m-a întrebat cum de pot fi atât de perfecta(ca nu beau, nu fumez nici țigări normale și nu am avut experiente nici cu cele mai puțin legale, nu înșel(la asta cu înșelatul am fost socata ca a spus-o fiindcă mult timp ma pisa cu chestia asta ca dacă l-am înșelat vreodată)). Cum ai interpreta situația asta? Adică se contrazice. Într-un moment în care voiam sa fiu foarte pozitiva ma gândeam ca poate e deranjat de faptul ca nu intru în categoria de fete cu care a fost pana sa aibă relație cu mine, sau ca tine la mine mai mult decât ar vrea. Dar când am revenit cu picioarele pe pământ mi-am zis sa nu ma mai gândesc la scenarii din telenovele. Trecând peste ultima parte, cum ar trebui sa interpretez gesturile lui. Poate un băiat interpretează mai bine

Răspunde

Raportează

Evaluează

Partea asta cu dublă personalitate poate fi mai complexă, nu pot spune eu ce poate să aibă. Exista mulE probleme de personalitate sau de comportament, de gândire, de perceptie, care pot fi de multe ori la nivel psihic. Aici ramane la decizia voastră să descoperiți problema. Toate lucrurile astea pe Care ti.le am spus mai sus s au intamplat pentru că țineam unul la altul, ne iubeam, voiam sa avem un viitor împreună si eram. dispusi sa renunțăm la anunte lucruri pentru a face relatia stabilă. Asa Ca Tu asta trebuie să te gândești în primul rănd, este si cazul vostru? Am.inteles ca in cazul tau da, deși trebuie să o si demonstrezi, dar pe el il vezi să facă anumite sacrificii pentru binele vostru, crezi ca te iubeste cu adevărat si vrea sa continue relatia cu tine? Pentru ca ai spus unele lucruri pe care un baiat care inca dorește să fie cu prietena lui, chiar dacă s au despărțit pe moment(ma refer dacă s au desparitit impulsiv, si nu au cazut de acord ca nu mai este iubire intre si si relatia nu mai poate continua) nu vorbeste a doua zi cu alte fete, sau face lucruri cu scopul de a ruina definitiv relatia.
Dacă unul singur împinge la roata, nu o să se poate realiza ceva.
Concluzia finala, eu nu iti sugerez sa devi singură care luptă pentru relatie, eu iti sugerez să iei tu initiativa de a va împăca si de a repara lucrurile, de a reevalua relatia voastră si dacă crezi ca ea poate continuă, si din perspectiva amandorura, începe tu să elimini dim.lucrurile pe care l deranjează, si usor usor, văzând ce faci tu, dacă nu vede poti să i spui chiar tu, v a face si el lucrurile mai bine.Si inca o data, asta nu insemna sa i permiți să vorbeasca cu alte fete( ma refer aici lucruri care sunt mai avansate decât intre 2 prieteni) sau să i dai de inteles ca poate să te insele ca tu o sa fi acolo sa l astepti, ci să faci lucrurile ca fiecare să se simtă bine în relatie.

Răspunde

Raportează

Evaluează

De vreme ce ești băiat as vrea sa te întreb ceva, deși răspunsul difera de la om la om... Un băiat la bautură e sincer? Și cât de sincer e la supărare? Aveam certuri când îmi spunea cuvinte care ma dureau și când ii ziceam de ele cant era calm îmi zicea ca a spus-o la supărare. În același timp, s-a întâmplat sa fie beau și sa îmi spună cuvinte frumoase, însă nu își mai amintea a doua zi, adică asa zice el. Si mai e un lucru pe care nu îl înțeleg. El a mai vrut sa se despartă de mine în urma cu vreo doua săptămâni, cand eram la el. Timp de doua zile după asta am plâns. M-a lăsat sa stau la el pana în ziua pe care o programasem pentru plecarea acasă, a zis ca pot sta cât doresc ca nu ma da afara. Primele doua zile am plâns continuu și nu știam dacă e ok ca raman acolo, dar nu voiam nici sa plec acasă. De fiecare data când plângeam venea la mine și ma lua în brate și încerca să mă liniștească zicând ca e mai bine sa ne despartim. Când i-am spus ca reacțiile mele simt din cauza ca țin mult la el, ca îl iubesc și nu pot renunță la el pur și simplu mi-a spus ca și el tine la mine dar e mai bine sa ne despărțim. La un moment dat aveam un fel de frisoane și a avut grija de mine. Mergea și la magazin sa îmi ia dulciuri ca să ma simt mai bine. După câteva zile era mai ok, însa se supara din nou când venea vorba de reproșurile aduse. Era ciudat ca totuși avea planuri pentru ce va fi lunile viitoare cu noi, în sensul ca ce vom face împreună sau atitudinea pe care o va avea acasă la mine dacă o se mai aduc reproșuri. Iar acum când nu sunt lângă el se leagă din nou de asta. Ieri m-am enervat ca se lega de reproșurile alea lovind iar în mine și i-am spus sa nu mai facă asa caz și sa tina cont ca nu o sa aibă mereu dreptate și sa e încăpățânat ca mama. Asta a luat-o ca pe o jignire și crede ca l-am făcut prost și când îl contrazic cu ceva zice ca își cere scuze ca el nu e din familia mea sa aibă mereu dreptate și nu își mai da cu părerea de acum. Când îl ignor prin mesaje pentru a nu agrava situația îmi da mesaje el la intervale de timp de câteva ore, găsește un pretext(ba sa îl împrumut cu niște bani ca mi-o da când ne vedem de ziua lui ca sa ii dau cadoul pe care i l-am luat, după ca nu mai e nevoie ca s-a descurcat, apoi ma întreabă deslre o problema de sănătate). Sunt lucruri pe care nu le înțeleg fiindcă parca are mai multe personalități și nu știu cum sa o interpretez. Când am vorbit cu el despre reacțiile din timpul certurilor mi-a spus ca trebuie sa iau în considerare tot ce face și când e calm și când e nervos fiindcă tot ce spune e adevărat. Însă sunt lucruri opuse. Cum poți sa spui ca ții la cineva și apoi ca nu îl mai vrei, iar amândouă sa fie adevărate? Cei sunt fata, poate un băiat interpretează mai bine. Îți mulțumesc pentru sfaturi, sper sa ma poți ajuta și cu întrebările de aici

Răspunde

Raportează

Evaluează

Asta cu sinceritatea la băutura nu stiu cât se adevarata e.Sincer n am trăit asta Si consider ca este doar o scuză sau o.modalitate de a-l face pe cel de langa tine sa te credea mai mult. La partea cu sprijinirea ta chiar dacă zicea ca vrea să vă despărțiți este reala.Si peste acest episod am trecut.Cum.am spus, prietenea mare a avut la un moment data momente de gelozie, legate pe teme mărunte, dar care pe ea o deranjau foarte tare.Si,ca si tine, în cele mai rele cazuri o apucau frisoanele, tremură de suparare sau de durere pentru ceea ce am facut. Iar Eu, facand lucrurile acelea din greșeală, cum am. spus erau lucruri mărunte pe care obișnuiam să le fac cand nu eram.intr o relatie, si atunci incercam sa le mai fac, dar uneori dădeam greș, vazand cât de mult o afectează ce fac, i-am spus de mai.multe ori să ne despărțim pentru ca nu vreau să i mai fac rau. Vorbele astea erau sincere, pentru Ca țineam La ea si o iuneam. Poate par ipocrit pentru ca spun ca o iubeam dar făceam lucrurile pe care o deranjau, dar eu vorbesc aici de lucruri pe care, in ce mai mare măsură, le făceam involuntar. Deci asta cu despărțitul in situatia prezentată de tine sau de mine, poate să fie pentru ca nu vrea să te mai faca să suferi sau poate chiar vrea sa va despărțiți pentru că nu mai vede posibilă continuarea relației.

Răspunde

Raportează

Evaluează