Bună. As vrea sa ma ajutați.
Am o relație de 8 ani, ne pregătim de nunta dar parca nu mi-aș dori cu adevărat sau doar o pierdere de sine am.
Deci totul s-a întâmplat de 1 an de când logodnicul meu a început sa se joace pe un joc pe telefon. Menționez are 29 de ani. De atunci încetul cu încetul nu ma mai baga în seama, orice întreb, orice vorbesc nu ma asculta, deoarece el trebuie sa se joace. Nu mai are grija de mine, nu mai sta cu mine, deci s-a răcit totul între noi, am încercat sa discut cu el de nenumărate ori dar pur și simplu nu am cu cine.Nu m-aș dori sa îmi pierd relația dar parca a înnebunit cu jocul acela. Încetam conștientizat ca toată lumea are un "hobby" și am zis ca las după el și se va schimba.Dar problema este ca în tot acest timp cât pentru el pe primul loc este jocul eu m-am atras fooooarte mult de un coleg de serviciu... Ne înțelegem foarte bine, primesc complimente ca arat bine, ii place prezenta mea.Vb aproape zilnic, când ne întâlnim pe drum bem o cafea, stam de vb. Parca am o nesiguranță de sentimentele mele.De o săptămână fără sa vreau numai la el ma pot gândi.Și nu știu chiar simt ceva pentru el sau este doar o slăbiciune de a mea fiindcă ma simt nedorită, neiubita din partea logodnicului meu și caut alinare în altcineva.Menționez și el are o familie.Dar ma simt bine când îl vad, când ma suna, când petrec timpul cu el, parca as fi o adolescenta care abia așteaptă sa vb cu el. Nu știu nici el ce simte. Nu vreau sa îmi destram nici relația mea nici familia lor.Nu știu ce este, doar o slăbiciune sau într-adevăr este ceva mai mult.N-am avut niciodată asa un sentiment puternic fata de cineva și între timp sa am o relație serioasa.
Ordonare:
După relevanţă
Vin sa intaresc si eu ceea ce a scris mihai69.
Relatia voastra s-a terminat deja, dar nici cu colegul nu e bine ce faci.
Desparte-te de actualul si gaseste-ti o persoana care e libera...nu te complica intrand intr-o relatie cu ala care are familie. Pe de o parte, e posibil sa fie bagabont si sa te vrajeasca (din ce povestesti tu, cu rabdare si finete) ca sa mai foote si el ceva peezda straina, dar fara intentia de a-si parasi nevasta, caz in care tu vei fi cea care va suferi...iar pe de alta parte, chiar daca se indragosteste si el de tine, parca totusi nu-i frumos sa strici cu buna stiinta familia cuiva. Nu?
RăspundeAm răspuns mai jos la comentariul lăsat de Mihai69, te rog citește sa îmi înțelegi sentimentele. Vreau sa mai adaug aici ca nu mi-aș dori deloc sa fiu cu cineva care are o familie și sa știu ca din cauza mea se destramă, nu as putea eu din orgoliul meu de femeie sa fac asa ceva, dar simt un lucru și e greu.Ma macină tare mult gândirea. Și când suntem împreună vb despre orice, orice, mai rar despre familia lui și a mea. Adică știu unde sta, știu unde o copilărit, de câți ani ii căsătorit, unde lucrează ea. Asa și el știe despre prietenul meu, dar foarte rar vb despre astea, cred ca doar la început am discutat cand începeam sa mai povestim și despre altele nu doar lucru.Acum vb de viata amoroasa dar fără sa includem pe ei doi. Radem și glumim cu lucruri de genul ce bine ne-ar sta împreună, uite și clienți zic, ne uitam unul la celalalt și începem sa radem dar cu strălucire în ochi. Asta este problema.
Răspunde E grav...esti deja indragostita de el.
Nu te marita faci ce a mai mare prostie cu asa un om, vei regreta, desparte te de el si caut ati fericirea altundeva, nu este el nici primul nici ultimul, te obliga cineva sau ceva sa te casatoresti cu el? Ave ti copii?
Nu, nu ne obliga nimeni și nu avem copii, doar ca a fost totul atat de frumos pana acum și dintr-o data din cauza unui joc s-a schimbat 360 de grade.Și simt în mine o pierdere de sine. Dupa 8 ani unpic ii greu când știi ca a fost totul asa de frumos, și acum nimic.Parca am fi 2 străini în aceeași casa.Și când ma vad cu colegul meu parca uit totul. Am în mine o gândire ca mi-aș dori ceva de la el. Dar în același timp ma și învinovățesc ca am aceasta gandire
Dragostea pentru colegul tau nu este bună, el are familie si tu nu trebuie sa te bagi in familia lui, pune te tu in locul lui cum ai reactiona tu daca ai afla ca sotul tau are o amantă? In legatura cu prietenul tau care si a pierdut brusc interesul nu este numai din vina jocurilor cu care i si ocupă timpul, poate are si el pe altcineva de care nu i ti spune, ai o situatie complicata nu te poti casatorii cu acest om care nu te iubeste, dar nici nu i poti strica casnicia colegului tau cu care flirtezi.
Aici nu e vorba doar despre un joc. Comportamentul lui față de tine lasă mult de dorit. Iar faptul că vorbești cu el degeaba despre asta spune multe. Dacă acum e așa, cam cum crezi că va fi când veți fi (dacă!) oficial împreună?
Cât despre coleg, ai grijă! te joci cu focul! De fapt, amândoi o faceți... conștient sau nu. Caută să rămâi pe partea ta a gardului! Ba chiar stai la ceva distanță... mai mare.
Așadar: actualul - Pa! Colegul - să stea la locul lui și tu la al tău!
Sunt destui bărbați, ai timp să cauți unul potrivit.
Da, din păcate s-a răcit foarte mult între noi și nu vom mai putea fi niciodată cum am fost. Deja este obișnuință.
Problema este ca nu îmi pot scoate privirea, chipul, vorbele lui din mintea mea. Oricât de tare as vrea sa nu ne intersectam săptămânal de 3 ori suntem pe aceeași traseu, eu agenta el reprezentant vânzări. Zilnic vb, și nu numai referitor la munca. Ne știm de câteva luni bune, din prima clipa ne-am înțeles foarte bine, și am tot vb, ne-am mai întâlnit la birou, pe traseu, am mai băut o cafea, mai ieșeam pe traseu sa mâncăm împreună și bom. A urmat sa vb și despre viata noastră privata, sa ne întrebam ce-am făcut în weekenduri și ne mai opream ba la o cafea ba la mâncare, râdeam, glumim, primeam complimente cum ca tot mai frumoasa și mai frumoasa ma fac, arat bine, ce bine m-am îmbrăcat, ma întreba de multe ori dacă pentru el. Prima dată simțeam o "prietenie" strânsă cu el, dar acum parca simt ceva pentru el... Și ma place și el se vede în privirea noastră, cum sta întotdeauna pe lângă mine, când mai ieșeam la un client nou împreună pe traseu mulți ne-au zis ce bine ne-ar sta, mulți credeau ca suntem împreună, și mult știau ca suntem doar colegi. Problema este ca ma distante de el, dar tot ma intersectez de el, și este foarte grijuliu cu mine, ma întreabă zilnic dacă am mâncat, când trebuie sa ne întâlnim doar 5 minute sa discutam câte ceva lângă o cafea și știe ca nu am mâncat îmi aduce întotdeauna ceva. Nu ii ok știu ce simt, dar simt?
Nu cumva colegul e cam cu 10 ani mai în vârstă ca tine?
Eu așa simt. Și dacă e așa, sunt 99% "șanse" (sper să te prinzi de motivul atașării ghilimelelor) ca el să te joace așa cum vrea fără să te prinzi că tu ești doar un șoricel cu care pisica se joacă înainte să-l pape. O fi el drăguț, dar nu e ceea ce vezi, ci ceea ce vrea el să vezi. Ai mare grijă!
Pana la urma vârstă nu contează, dar nu nu sunt 10 ani între noi. Aici e vorba doar de cuvintele acestea pe care acasă nu le primești și vine un străin poți sa zic și începe sa te admire, sa te complimenteze sa se aprecieze sa aibă grija de tine... Și începi sa simti ușor ușor ceva, și nu știi ce, nu știi dacă dragoste sau doar sunt pierduta, nu vrei sa ai nimic cu el pentru ca are familie sldar totuși vreau sa îmi petrec timpul cu el. Vreau sa ii aud vocea. Asta este problema. Sentimentele mele
Cred. E greu. Ți-ar fi mai ușor dacă nu ai mai avea pe nimeni. De aia zic: lasă-l pe actualul singur cu joculețele lui și tu stai o vreme singură până îți revii emoțional.
Bun,lucurile sunt mai complexe iar ironia face ca si eu am incheiat acum cativa ani o relatie tot de 8 ani 
Problema consider eu ca sta in felul urmator.Voi nu aveti neapărat probleme doar de acum, cu jocul, problemele au fost mai de mult doar ca fiind obisnuiti unul cu altul nu le-ai dată asa mare importanta până când s-au agravat.
Cert e ca, o dată cu timpul relațiile se mai plafoneaza, se mai schimba.Doar ca, cu putina comunicare lucrurile se pot rezolva.Dar daca nu exista comunicarea si dorinta de a reanoi putin lucrurile inseamna ca sa cam dus iubirea si a ramas cel mult obisnuinta.Iar faptul că tu, deja te gândesti in alta parte e tot mai clar încotro se duce toata treaba.
Parerea mea este ca, o dată venit acasa ar trebui să îl pui la masa, sa il rogi sa lase orce altceva deoparte (daca te ignora ii spui ca va despărțiți in secunda asta daca nu a asculta ce ai de spus) si sa ii spui ce probleme simti ca aveti si sa ii ceri, ca daca mai vrea sa continuati si sa aveti o viitoare căsnicie fericita sa puneti "mana de la mana" si sa schimbați ceva.
Cerei ceva nou si ofera ceva nou.Incercati sa va luati timp pentru voi, sa va faceti niște seri romantice, sa va faceti surprize si sa va regăsit pe voi, iar daca nu se rezolva sau nu simti sa mai faci lucrurile astea pune punct si mergi mai departe.Dar nu cu acel coleg, de acolo i-ati gândul că sa nu ajungi din nou intr-o situatie neplăcută.
Daca vrei poti tine cont de parerea mea daca vrei nu.
Eu daca as fi in locul tau, ori mi-as schimba rutina, ori as face cumva sa plec cateva zile intr-o alta locatie. Poate chiar si schimbatul job-ului.
Se poate ca si colegul tau de munca sa caute o escapada din casa lui ( fii atenta cu complimentele astea pe care le primesti, care probabil se rezuma mai mult la fizic).
O relatie de 8 ani e cale lunga... pacat ca a devenit anosta dupa atata timp, logodnicul tau cam se refugiaza in alta parte si am impresia ca nu e pregatit pentru un asemenea angajament. De obicei persoanele care procedeaza asa o fac pentru ca se sperie de acest 'pentru totdeauna'. Daca pana acum, s-a simtit foarte confortabil in relatia cu tine fara acte, se poate sa se fi crispat in sine si sa fi considerat cererea in casatorie o 'graba'/greseala.
Ar trebui sa tii evidenta faptelor si nu a vorbelor la persoanelor din viata ta, si sa le descoperi intentiile. Uneori suntem fermecati de vorbe care nu se aliniaza cu faptele.
Mulțumesc de răspuns.
Jobul nu mi-aș vrea sa îl schimb deoarece este o chipa tânără, cu șefi extraordinari. Nu as vrea sa ajung acolo. M-am gândit și la acest lucru ca îmi spune ce îmi spune pentru o scurta escapada din casa lui, dar îmi cad bine vorbele acestea fără sa vreau, cum acasă nu primesc de multe luni, primesc de la un străin putem zice. Și știu faptele contează dar când nu ești apreciata de un timp bun, și vine altul și îți spune vb frumoase, te apreciază, te complimenteaza, ii place sa petreacă timpul cu mine, ma întreabă cum ca am mâncat dacă nu îmi cumpara ceva, ști îți cad bine lucrurile acestea, și fără sa vrei ți se strecoară în inima și în creier. Și începi sa știi ca mai poți fi frumoasa, apreciata, iubita de un bărbat. Acum nu prea mi-as dori sa ma bag între ei dar nici nu știu cum sa îmi scot persoana lui din gândirea mea
Referitor la logodnicul da sunt mulți care se refugiază în ceva din frica și pierd totul din aceasta cauza dar nu cred, se vede pe el căci deja nimic nu mai simte, din priviri când se uita la mine parca ar fi pus-o cineva sa se uite cu forța.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
