As vrea sa va vorbesc un pic despre mine și despre relația mea, pe care am ajuns sa nu o mai înțeleg...
Am avut o relație de aproape 5 ani, prin care am trecut prin multe cu bune cu rele. El fiind roman și eu tătăroaică, mama nu accepta lucrul asta! Ea știa ca stam împreuna dar eu evitam mereu sa ii spun ca sunt cu el pentru ca mereu aveam discuții cu ea la telefon si nu numai!
Ba chiar o data neștiind sigur ca sta cu mine, l-a prins acasă și m-a certat și a vrut sa comunice cu noi, am discutat și i-a zis in fata ca nu accepta relația asta pentru ca e roman ca nu are nimic cu el ca e băiat bun (da doar atât pentru ca nu îl cunoștea mai mult) și știu ca asta l-a afectat foarte mult. El a întrebat-o dacă ar trece pe religia mea ar mai avea ceva de obiectat?! Și mama i-a răspuns scurt și la obiect ca sunt copii ca nu gândim maturi ca mai avem de învățat multe.
După discuția asta noi nu am făcut nimic el cel puțin poate dacă era altul mi-ar fi zis " du-te cu mama ta cu tot " dar nu a renunțat atunci.
Acum după 5-6 luni de la discuția aia a venit acasă cu pretexul ca noi ne mințim ca totul va fi bine ca relația asta nu merge, ca mama nu o sa accepte niciodată relația ca noi avem 5 ani și nu avansam cu nimic. Dar totul a fost brusc...
De atunci au trecut 2 săptămâni, in care eu am suferit și încă o mai fac și ma gândesc și in același timp am învinovățit-o și pe mama. El in 5 ani o singura data a vorbit cu ea! Acum după ce ne-am despărțit, dorește sa discute cu ea. Și nu înțeleg de ce. Ce vrea sa mai comunice cu ea dacă el îmi arată indiferenta, nepăsare, îmi arată ca nu mai vrea nimic... eu asta înțeleg! Dar totuși ma agat și de o speranța ca poate ne vom împăca...
Nu știu cum sa fac sa îmi revin... vreau sa nu ma mai gândesc, vreau sa fiu și eu indiferenta, i-am dat foarte multă satisfacție prin faptul ca i-am scris tot ce simt tot ceea ce îmi doresc. Da visam o familie cu el chiar dacă lucrurile păreau imposibile chiar dacă erau complicate... pentru mine era suficient sa fim unul lângă celălalt sa luptam! Dar consider ca poate nu și0a dorit asta, nu știu ce sa mai cred.
In momentul asta mi-as dori sa știu ce vrea, ce gândește...
Sunt conștientă ca nici lui nu ii e ușor dar pe deoparte cred ca deja vorbește cu altcineva (asta pentru ca am auzit). Am primit un poza cu conversația lui cu un alt băiat in care ii spune ca e "cu iubi in pat " și i-am trimis-o și lui. Și mi-a zis sa nu îl mai caut sa el nu sta sa dea explicații nimănui! Și așa am făcut! Dar a 2 zi m-a căutat. Mi-a scris nu - am răspuns și apoi a găsit un motiv sa ma întrebe de niște lucruri pe care le mai avea la mine ca sa pot sa ii răspund. I-am zis ca lucrurile i le voi trimite săptămâna viitoare și mi-a zis sa i le las mamei ca vrea sa vorbească și cu ea, iar la sfârșit "o zi buna și tie suparici " ...serios?!
Ma macină foarte mult și simt ca nu mai am răbdare! Nu știu dacă va avea curajul sa vorbească cu mama, nu știu ce ar mai putea sa vorbească cu ea dacă el nu mai vrea nimic sau cel puțin asta îmi da de înțeles. Voi ce înțelegeți?
Am încercat sa scriu esențialul dar sunt multe de povestit.

Daca nu ati fost in stare sa va descurcati singuri impreuna, lasati soacra sa strice ambientul, nu se poate trai asa reorganizativa viata fie separat sau departe de probleme

Cred că l-a frustrat mult că e în relație c-o persoană a cărei mamă îl respinge pe un motiv așa stupid. ori vrea să încerce să vorbească cu ea să rezolve să vă împăcați, ori a renunțat de tot și vrea să-i lase un „mesaj de rămas-bun"

Sunt aspecte formale și aspecte nespuse într-o relație. Dorința lui de a vorbi cu mama ta, poate însemna că dorește să revină.

Tipul a folosit motivul cu "parintii tai nu ne vor împreună" ca să-și caute altă tipă.
"a venit acasă cu pretexul ca noi ne mințim ca totul va fi bine ca relația asta nu merge ca mama nu o sa accepte niciodată relația ca noi avem 5 ani și nu avansam cu nimic. Dar totul a fost brusc..."
Ăsta a fost momentul când și-a găsit altă tipă.

"Am primit un poza cu Conversația lui cu un alt băiat in care ii spune ca e "cu iubi in pat " și i am trimis o și lui."

Ori a zis asta doar sa para interesant (cel mai probabil), ori chiar era cu cineva in pat, tipa de care ziceam mai sus.

"mi-a zis sa i le las mamei ca vrea sa vorbească și cu ea iar la sfârșit "o zi buna și tie suparaici " ...serios?!"

Ăsta e momentul când încearcă să te facă să vrei să fiți in nou împreună, pentru că ești singura care îl vrea în momentul ăsta. Omul era plictisit după 5 ani de relație și a profitat de povestea cu maică-ta să încerce ceva nou, dar din câte vezi, nu i-a mers și acum te vrea înapoi.

Sugestia mea e să-i spui să nu te mai caute și că nu are ce vorbi cu maică-ta. Sau îi dai block.

Dar sigur nu vei face asta și o să-l accepti înapoi. Îți urez mult noroc sa traiesti cu ideea ca s-a despartit de tine doar să mai f#ă ceva și că ar putea să facă la fel la fiecare obstacol major pe care l-ați avea în viață.

A gresit si el. Pana la urma suntem oameni si luam decizii gresite pe care le regretam. Se vede ca a luat acea decizie mai mult la nervi. Daca era atat de sigur, nu ar fi ajuns sa te caute. Dar trebuie sa il intelegi si pe el. A avut rabdare cat a avut. Si pur si simplu nu se mai simtea in largul lui stiind ca familia ta nu il accepta. Ca orice persoana care are o relatie, ar fi vrut si el sa va uniti famiile.
Pana la urma si mama ta trebuia sa te inteleaga. Ea ce parere are despre starea in care esti tu acum? Pe care o ai din cauza faptului ca ea nu a putut sa accepte ca esti fericita. Este om si el pana la urma. Si este o persoana buna. Daca mama ta nu vrea sa inteleaga ca pur si simplu iti da fericire, nu cred ca ar mai trebui sa o lasi sa se amestece in viata ta persoanala. Totusi ai o varsta.
Cat despre el, daca ar fi fost foarte motivat sa lupte pentru tine, ar fi putut. Mai ales ca trecuse 6 luni de la discutie. Pare ca a cautat un motiv ca sa va separati.

Sunt multe persoane care traiesc ce traiesti si tu, si eu am patit, dar la mine era invers, ai mei il acceptau, dar ai lui - pe mine nu. Din pacate, din n motive, unii parinti isi vor baga foarte mult nasul in relatiile copilului lor. Unele persoane, mai inapoiate, ca altfel nu le pot spune, nu vor accepta ca si copilul lor sa se vada cu o persoana carora nu le place. Mai mult decat atat, nu vor vrea sa cunoasca sau sa vorbeasca vreodata cu acea persoana, daca ei au o fixatie negativa asupra unor lucruri. Nicio sansa. Si am trait asta. Si acel tip de parinti nu au ceva cu tine personal, aia e firea lor si asa vor fi cu fiecare persoana care va avea ceva "negativ" in fata ochilor lor. Asadar, ai trei variante intr-o situatie de genul ( nu stiu daca se mai aplica avand in vedere ca el oarecum a renuntat la tine ).
1. Parintele accepta ca printr-o minune de dragul tau, dar va ramane cu o oarecare ura fata de voi ( ceea ce nimeni nu isi doreste intr-o eventuala casnicie, sa ai o pereche de parinti care va urasc dintr-un motiv stupid ). Greu schimbi mentalitati ale unor persoane trecute de 50.
2. Il alegi pe el indiferent de ce zic parintii si ramaneti impreuna chiar daca va insemna sa pierzi legatura cu ai tai ( asta e cea mai risky, nu recomand totusi )
3. Ramai de partea alor tai, si il lasi sa se indeparteze.
Orice ai alege nu se termina prea fericit, nu stiu, iti urez bafta si sper sa fie totul ok, poate nu se termina totul aici.