Aş răspunde cu "nu", căci aşa stau lucrurile. Nu m-ar deranja o astfel de întrebare. Desigur, dacă mă întreabă de la a doua întâlnire s-a putea să "procesez" din greu dar în general nu m-ar deranja. E o întrebare normală şi logică.
Totuşi, atenţie mare, răspunsul la acest tip de întrebare nu defineşte caracterul celui "chestionat". Întotdeauna există excepţii.
Daca ar fi iubita mea, nu cred ca mi-ar pune o intrebare asa prosteasca. E clar ca pot spune orice, c-o pot face pe samariteanul, sa par painea lui Dumnezeu.
Trecand la subiect, o sa-i spun adevarul. Niciodata nu m-am dat la alta fata atat timp cat iubeam pe altcineva si nici n-am inselat iar asta fiindca nu-mi plac relatiile pasagere, nu ma bag intr-o relatie care stiu ca nu va rezista, ca-i doar de fatada si obisnuiesc sa ma implic foarte mult si sa daruiesc cat pot atunci cand sunt indragostit.
Ah, si n-am avut iubite, ci doar persoane pe care inima le-a ales. Cuvantul iubita mi se pare putin comercial, il aud la fiecare colt de strada, astfel incat a inceput sa-mi indisplaca.
I-aş spune adevărul, chiar dacă adevărul uneori doare, tot i. aş spune adevărul, dar la mine nu e cazul, dacă iubita actuală mă întreba dacă am înşelat. o cât am stat cu ea, şi eu chiar am înşelat. o, îi spun adevărul, nu am de ce să mint.