Cum considerati voi ca ar trebui sa se poarte familia in cazul tinerilor casatoriti? Mai concret, ce parere aveti despre locuitul cu socrii, despre cat si cum ar trebui sau nu, sa influenteze parintii ei sau ai lui, relatia celor doi, samd. Recent am aflat despre un amic care se pregatea sa divorteze, casatorit fiind de cativa ani, cu un copilas acasa. Motivul principal a fost relatia ff proasta cu mama fetei, care de la inceput nu l-a placut, etc. Personal mi s-a parut nebunie curata, insa nu cred ca e deloc un caz unic. Voi ce credeti?

Pai, eu cred ca familia nu ar trebui sa se bage in problemele proaspetilor casatoriti, ci doar daca li se cere sa intervina. Mi se pare anormal ca o familie sa emita pretentii altei familii, asta in cazul in care nu exista vreo provocare.

Cunosc cateva cazuri de perechi de tineri care au fost casatoriti si au divortat din cauza parintilor sau a socrilor. Mi se pare ceva stupid, atata timp cat cei doi se iubesc, parintii sa se amestece. Si cand zic de amestecat, ma refer la faptul ca soacrei nu ii convine ca nora sa e blonda sau grasa. Altceva este atunci cand soacra nu e de acord cu nora care a fost practicanta pe centura orasului si inca mai este sau mai stiu eu ce.

Este bine ca cei doi sa-si inceapa viata singuri.In acest fel se cunosc mult mai bine, se ajuta unul pe altul, se completeaza!

Intotdeauna mama fetei isi va dori ce-i mai bun pentru fetita ei, la fel si mama pentru baietelul ei. Ar trebui s-o luam pe etape : Ce nu i-a placut la el? A fost betiv? N-a avut prea multa stare materiala? si alte atatea etc-uri, pe care si le pune o mama de fata.
Ce mi se pare mie, ca o conditie primordiala, inainte sa te casatoresti, sa te intrebi "Unde o sa locuiesc?!".
Nu-i adevarat, nu din cauza mamei divorteaza, ci din cauza sotiei, fiindca nu a avut un cuvant de spus in fata mamei sale, atunci cand aceasta il critica. (Daca ai plecat la drum cu el, si-ti merge bine, atunci tine de el, de acum incolo el iti este si mama si tata, si prieten si iubit ) Ma enerveaza cele/cei care sunt mamosi/oase si nu iasa din cuvantul parintilor (culmea, la randul lor sunt si ei parinti ).

Neintelegerile intre miri si socrii au existat dintotdeauna, astfel ca ele nu mai reprezinta o noutate. Probabil diferentele intre generatii sau pur si simplu caracterele diferite fac ca aceste divergente sa existe.Insa pentru cuplurile care stau zi de zi in aceeasi casa cu viitorii socri pot spune fara un risc prea mare de a gresi ca deja relatia acestora este pusa in pericol. Fiecare gest pe care il faceti este analizat si, de cele mai multe ori, criticat.Limitele relationale se stabilesc intotdeauna la inceput, indiferent de relatie. La fel se intampla si in cazul viitorilor socri. Acestia vor trebui sa inteleaga in primul rand ca este relatia voastra, nu a lor! Spuneti-le ca trebuie sa aiba incredere in voi, ca apreciati astfel de gesturi si nu alimentati niciodata un conflict cu acestia, chiar daca sunteti convinsi ca dreptatea este de partea voastra.

O prietena de-a mea care sa maritat acum 3 ani pana acum cateva luni au stat acasa la ea, si casatoria lor mergea din ce in ce mai greu deoarece mamei ei nu ii convenea nimic la el, si ajunsese pe pasul sa se desparta, insa si'au dat seama sa se mute la casa lor sa nu se mai bage nimeni in relatia lor, si acum ii vad foarte fericiti, mama ei au scos-o total din planul lor de viata, pentru ca maicasa i-a zis ca daca pleaca din casa ei sa uite ca are mama, e total gresita mintalitatea asta, intr'un fel s'au altul ar trebui sa accepte ca pana la urma urmei e fata ei atata fata are, dar au vorbit multe persoane cu ea insa nimic, e batuta in cap .

Locuitul cu socri poate fi cat de cat bun daca cei tineri sunt maturi si stiu sa puna limite. Eu mergeam in week-end deseori la socri dar daca trebuia sa decidem ceva mergeam noi doi intr-o camera si luam deciziile. E mai greu daca parintii ajuta financiar. Dar trebuie primit ajutorul daca nu este insotit de alte conditii. E bine parerea mea macar pana apar copiii sa stea in chirie, sa invete o dinamica in care sa ia decizii ei doi fara interferente dinafara. Asadar nu e de vina mama, sau tata, ci cel tanar ca se lasa controlat.

Si eu locuiesc la prietenul meu, unde de asemenea locuiesc si parintii lui. Nu am avut niciodata probleme cu ei, certuri sau etc, si locuiesc de 1 an aici. Evident, ma mai supara cate ceva, dar tac si inghit pentru ca sunt parintii lui si vreau sa evit certurile si discutiile si nu vreau ca nimeni sa se simta prost din cauza mea.
Oricum, revenim la ce spuneai tu. Daca doua persoane se iubesc, trec peste orice impreuna si gasesc solutia potrivita. Poate baiatul de care spui tu a gasit in cearta cu soacra doar un motiv de evadare, altfel nu imi pot explica. Cum sa divorteze doar pentru ca nu se intelege cu mama ei? Si cu un copil? Hai sa fim seriosi. Faceau tot posibilul si se mutau in alta parte, macar cu chirie pana isi gaseau o locuinta stabila. Mi se pare prostesc sa fugi de un lucru si sa pierzi poate persoana cea mai importanta din viata ta.

De obicei parintii sunt posesivi.Accepta destul de greu o schimbare in viata copilului lor.Sunt multe cazuri cand tinerii se despart pentru ca ea(el) inca mai sunt legati, impropriu spus, de parinti.Asta nu inseamna ca trebuiesc neglijati. Dar viata de cuplu implica mult mai mult decat viata langa parinti.Iti asumi niste responsabilitati care nu erau inainte.Sunt patit.Am locuit la socri 13 ani pana cand mi-am dat seama ca ea a vrut sa fie la fel ca inainte sa se casatoreasca. Ajunsesem sa cer parerea socrilor in anumite privinte.Nu ma deranja daca ea nu se contrazicea cu mine cand eu nu eram de acord cu parerea lor.

Apropo, acum am divortat de ea. Mi-a spus in fata ca mai bine renunta la mine decat la maica-sa.Intre timp murise tatal ei. Sper ca ai inteles ceva din ce ti-am spus.

Mai Dario, imi pare rau pentru tine. Sper sa nu fie si vr un copilas la mijloc, pentru ca stiu sigur ca ei sufera cel mai mult. Mult noroc pe viitor!

Buna tuturor. Multumesc pentru parerile voastre. Cei doi locuiesc singuri, intr un apartament primit de la parintii fetei. Insa mama ei este omniprezenta in viata lor, deoarece sunt vecini, vine zilnic la ei, etc. Nu stiu de ce nu l a placut pe el de la inceput. Poate pentru ca nu avea o stare materiala grozava, chiar nu am idee. Exista si probleme financiare in viata lor, insa acestea cred ca sunt in cazul multora, deci nu cred ca pot fi motivul despartirii.
Oricum ea este cea care vrea sa renunte la mariaj, ceea ce poate nu ar fi nimic tragic daca nu ar exista si un copilas, care pe viitor va suferi fara taticul lui.

Cel mai bine e sa stai la casa ta se spune, dar daca nu se poate mah! eu am avut noroc ca am stat doar 8 luni cu soacra dar ne-am inteles bine cumva...lasam si eu lasa si ea si asa cu Dumnezeu inainte!

Batrinii astia dau in mintea copiilor.Nu poti cere mare lucru la un om si batrin si numai cu citeva clase pe cine stie ce izlaz.Il lasi sa gogaie de nebun si-ti vezi de treaba. Dar nu numai socri sint asa. Si parintii sint la fel atita timp cit imparti un anumit spatiu si apar conflicte de interese, meschine pina la urma.

Buna ziua tuturor. Eu sunt casatorita de 3 ani si locuiesc acasa la sotul meu, unde stau si parintii lui. Acum daca ma intreaba cineva, as spune din suflet: nu stati cu socrii! Sa va spun situatia mea si o sa intelegeti de ce am ajuns sa gandesc asa: sotul meu are 32 de ani, eu 22. De la bun inceput am locuit cu socrii mei si aici vom locui mereu deoarece soacra mea ii spune mereu sotului meu ca ea nu a facut copii sa o lase singura (sotul meu mai are un frate, care e la casa lui). Deci si dupa 3 ani de zile soacra mea ii face mancare sotului meu(face pentru toata lumea, dar vrea sa faca numai ea), ea ii spala rufele(pe mine nu ma lasa sa umblu la masina de spalat ca zice ca nu stiu), ea ii calca, etc. Nici macar pachetul dimineata pentru la munca nu ma lasa sa i-l fac. Momentan eu nu am servici, dar orc sotul meu nu vrea sa ne dam nici macar separati, d-apoi sa plecam de-aici. Cand vrea sa cumpere sau sa faca ceva, se duce si vb cu mama lui si amandoi hotarasc ce sa faca. Soacra mea mi-a zis ca nu isi lasa ea baiatul pe mana mea. Deci nu stiu ce sa mai zic si ar mai fii multe de povestit ...Si cand am vrut odata sa ne luam o lenjerie de pat in camera noastra sotul meu a intrebat-o pe mama lui ce culoare vrea...imi venea sa plang. Odata mi-a zis soacra mea sa-mi iau pantofi si mi-a tipat ca daca nu vin cu pantofii acasa sa ma duc la mama, sa nu mai vin la ei iar sotul meu tot cu mine s-a certat ca domne cum am indraznit sa ma supar pe mama lui. Sunt multe oameni buni atunci cand stai cu socrii. Eu am unde sa stau, am un ap cu 3 camere al meu, dar sotul meu nu e bazat pe el asta e succes tuturor

Vroiam sa mai zic un singur lucru: ce ironie! Sunt atatia tineri care sunt nevoiti sa locuiasca cu parintii/socrii deoarece nu au posibilitate sa isi faca o casuta a lor, iar eu cu ap cu 3 camere care sta gol deoarece sotul meu la 32 de ani nu este bazat pe el si nu e in stare sa se descurce.