din pacate eu am poveste foarte trista si am mare nevoie de ajutor, sunt disperata. Am trait o poveste de dragoste timp de 5 ani cu un barbat de 39 de ani. Am nascut copilul nostru in luna iunie anul acesta. In timpul sarcinii dar mai ales dupa asta recunosc ca am fost foarte artagoasa. Ne-am despartit dintr-o prostie cand eram in luna a 9 a. Acum 2 luni mi-am revenit din depresia post partum si am vrut sa ma impac cu el. Mi-a revenit toata dragostea dinainte. Dar intre timp el si-a facut o prietena si s-a mutat cu ea, mi-a spus ca eu l-am impins in bratele ei, dar ca o iubeste si nu o lasa si se va casatorii cu ea. Eu il iubesc enorm si nu pot trai fara el, mai ales acum ca e si fetita care seamana toata numai cu el. Intrebarea mea este ce sa fac, cum sa-l recuceresc, cum sa-l fac sa se intoarca la noi?
E indragostit de fata aceea care are 25 de ani, eu am 33 si nici de copil nu-i mai pasa. Nu ma sfatuiti va rog sa renunt la el, sa -mi refac viata pentru ca nu pot, am nevoie de sfaturi ca sa-l aduc inapoi. Daca nu ce-i voi spune fetitei mele cand ma va intreba unde e tata? Oare sa -i dau pauza acum sau sa insist, sa-l sun?
Si ce sa-i zic? Se vede ca acum e prins de fata aceea tare.

Spune-i fetiteti tale ca tu, cu buna stiinta, l-ai alungat pe tatal ei din viata voastra. Ca ai fost egoista si nu ti-a pasat de el pe parcurul sarcinii si el, ca orice om normal, a cautat linistea in alta parte. Din pacate, ceea ce strici cu buna stiinta si intentionat, e greu sau imposibil de lipit. Dragostea moare daca nu este intretinuta, se ofileste ca o floare de care nu ai grija. Si la fel ca o floare moarta, dragostea e moarta pentru totdeauna.

Ne rogi sa nu-ti dam sfaturi prin care sa renunti la el.Nimeni,cu scaun la cap, nu poate sa te sfatuiasca asa ceva. E impotriva ratiunii, a bunului simt.Nu se poate sa-ti dam astfel de sfaturi. Scurt. Daca ai fost depresiva pe timpul sarcinii si el nu te-a ajutat, te-a lasat sa fii "artagoasa". inseamna ca te-a iubit " mai mult de-o gramada"-cum spun copiii. Asa te-a iubit ca mama a copilului lui? Daca nu l-a dus capul sa te ajute cu un medic.la dus instinctul catre sex cu o "prospatura" de 25 de ani. Nu ai nici o sansa acum, poate in viitor, cand se va satura de sex, sa doreasca sa-si cunoasca copilul. Dar ce se intampla daca va avea proprii copii? Cu mari regrete, te sfatuiesc sa te ocupi de copil, care are nevoie de liniste si de o mama sanatoasa. Fa testul ADN, da-l in judecata pentru pensie alimentara, nu te chinui singura cu cresterea copilului.Bafta si mult curaj!

E foarte nasoala situatia. Si tu ai gresit cand l-ai alungat, presupun ca fara un motiv prea intemeiat, dar si el greseste acum cand te lasa balta, mai ales ca aveti un copil impreuna. Parerea mea e ca el va constientiza pana la urma ca are un copil cu tine si ca aceasta legatura va ramane toata viata voastra. Tu ar trebui sa te ocupi de fetita si sa lasi lucrurile sa vina de la sine, se va intoarce la tine pana la urma.

Cu timpul poate va intelege ca gresit.
bine faci cu el, nici sa nu te culci cu el. lasa`l sa`si dea seama ca tine la tine
este un lucru bun ca isi vede fetita. cu timpul cred ca se va intoarce la tine. si pana la urma a gresi este omenesc
multa bafta, si multumesc de fundita:*

Eu incerc sa-ti inteleg sentimentele. dar totusi.barbatu asta pentru care tu esti in stare de orice. dc nu te intelege? trebuia sa fie alaturi de tine mai ales in timpul sarcinii, sa te incurajeze, chiar daca erai in despresie trebuia sa-ti fie alaturi.Nu sa te paraseasca dintre-o prostie asa cum spui tu. un copil e ceva deosebit, mai ales ca sunteti la o varsta matura.Gandul lui trebuia sa fie la copilul vostru, la binele vostru impreuna.nu sa se arunce in bratele primei venite doar pentru ca sotia lui trecea prin momente grele.Esti femeie, acum esti mama, tot ce conteaza este binele copilului tau si al tau.Acest om nu este un barbat adevarat, nu este demn de o femeie serioasa si un copil frumos si sanatos.Ai grija de tine, respecta-te! Incearca sa treci peste toate astea si sa-i arati ce a pierdut

Pffff... ce sa zi... o situatie foarte delicata. ar trebui sa il suni inca o data si sa ii zici ca sa se gandeasca la copil si sa isi dea seama ca, copilul acela are nevoie 2 parinti, si ca si tie o sa iti fie greu sa il cresti singura, si incearca sa ii explici de ce ai fost asa de indiferenta atunci si ca iti pare rau pentru ce s-a intamplat si ca ai gresit si tu si a gresit si el si explica-i ca cel mai bine ar fi sa va impacati de dragul copilului macar. si daca nu vrea zii ca e un nesimtit si ca el nu crezi ca a tinut vreodata la tine si ca nu crezi ca si-a dorit copilul acela si incearca sa nu te mai gandesti la el si el odata si odata tot o sa fie curios sa isi vada copilul si atunci sa ii zici cand te rugam sa vii la mine nu vroiai ziceai ca ai alta familie acum du-te si stai cu familia ta si lasa-ma pe mine in pace. si poate o sa ii gasesti un tatic etitei si o sa fii fericita din nou iti doresc multa sanatate tie si copilului. si sper din suflet sa rezolvi toata incurcatura asta.

Eu nu inteleg de ce ai vrea tu sa stai cu un barbat caruia nu ii pasa de copilul lui si care te-a parasit in perioada cand erai gravida, cand el ar fi trebuit sa stea alaturi de tine (cu totii stim ca in perioada de sarcina, hormonii femeii o iau razna)

daca intr-un timp atat de scurt a fost in stare sa isi gaseasca o prietena si sa se mute si cu ea si sa dea cu piciorul unei relatii de 5 ani, e clar ca lui nu ii pasa de tine deloc

pe el il doare in cur si tu vrei sa-l recuceresti ? iubirea asta pentru el mai devreme sau mai tarziu o sa-ti treaca vezi-ti de copilul ala, creste-l ca ea ar trebui sa fie acum prioritatea ta numarul unu

...nu merita nimic din dragostea ta mai ales daca nu-i pasa de tine si de copil... cauta pe cineva care te va accepta asa cum esti si daca face asta inseamna ca merita sa traiesti alaturi de el pentru ca doar un asemenea barbat ar face astled de sacrificiu si o sa vezi ca poti trai si fara fraierul ala. El are de pierdut pentru ca nu ii asa de usor sa gasesti o femeie care sa te iubeasca cu adevarat bafta

Eu nu sunt in masura sa iti dau sfaturi, am 12 ani si tu 33 de ani.

Mai bine fa o mica pauza si incerca sa revi dupa aceea, sa il cauti poate asa are si el timp sa se gandeasca ce are de gand cand il suni incearca sa fi si tu altfel sa nu mai tipi poarta-te frumos cu el incearca sa il convingi sa vina singur sa isi vada fetita daca va veni incerca sa ii explici si lui ce ne-ai spus noua ca iti dai seama ca te-ai purtat urat cu el adu`i aminte ca amandoi v-ati dorit acest copil ca ar fi frumos ca acest ingeras sa ce bucure de ambii parinti si sa fi-ti toti 3 fericti asa cum v-ati dorit.Incearca sa te revansezi fata de el chiar si cu o vorba buna, sau chiar si atunci cand va avea nevoi de ajutor poate pentru el lucrurile astea o sa conteze. Dar inainte de toate inceraca sa te linistesti si sa iti pui ordine in ganduri si ai sa intelegi daca asta iti doresti cu adevarat ( sa te impaci cu el )te pup si sper din tot sufletul sa fi-ti fericiti toti 3

Nasol moment Insista ca altfel sigur il pierzi o sa creada ca a scapat de tine, arata-i ca nu e asa dui copilul la usa fa-l sa se simta tata de copil!

Fata brigaelo esti normala? mai bine taci naibii daca nu spui ceva inteligent? Pai ai fost insarcinata sa stii cum face o femeie insarcinate? Ai teneri, iti vin tot felul de idei in cap. Taci naibii cu dragostea intretinuta? Nenorocitu ala ii un nemkernic? Cum sa nu-i pese de copil si de femeia care i-a facut un copil din dragoste. Ala ii un nesimtit si unegoist. Alexandra, ijncearca sa-ti vezi de viata ta. Barbatul ala, pardon, javra aia nu va merita pe tine si pe fetita ta!

Buna alexandra.inca de la inceput vreau sa iti spun ca ceea ce ai trecut tu este foarte asemanator poate chiar identic cazului meu.iti dau un sfat.genul asta de relicve ale societatii nu merita nici sa respire pentru ca ar consuma oxigenu degeaba. iar un un barbat care nu isi iubeste copilul pentru mine este un ratat si stii de ce? pentru ca daca el nu isi poate iubi copilul care este cel mai d pret dar dat fiintei omenesti nu este in stare sa se iubeasca nici pe el insusi! o persoana poate rata multe in viata asta dar cand rateaza ca parinte deaja este o cauza pierduta.iti pierzi timpul, energia si iti irosesti sentimentele pe un om care nu va merita. pur si simplu.

...cica cu o floare nu se face primavara nu? asa cum cu un singur cuvant nu iti va sterge tie tot ceea ce ai suferit.am dreptate? si daca el spune ca o enerveaza atat de mult aia de ce nu se muta cu tine? iar tu crezi ca la cei 39 de ani ai lui se mai poate speria de faptul ca are un copil? nu cred... uite iti las id meu de messenger ca sa vorbim betonela80@yahoo.es

Nu-l mai suna asta il va face sa nu te mai suporte si o sa te indepartezi si mai mult de el mai bine incerci sa iti refaci viata si ai grija de copilul tau ea are cea mai mare nevoie de tine

Stiu ca am gresit ca am fost foarte rea cu el pe perioada sarcinii, dar eram foarte sensibila si ma certam cu el si cand nu mi placea tonul vocii lui, apoi eu m-am mutat la mama. Am nascut foarte greu si am avut nevoie de 2 luni de recuperare si nici acum nu sunt cum am fost. Sincer in toata aceasta perioada nu m-am gandit deloc la el, poate intr-un fel ma gandeam ca oricum acum ca am un copil cu el, al meu e si nu are cum sa ma paraseasca. Nu-i raspundeam la telefon, nu-l sunam deloc, ma duceam de acasa cu copilul la plimare cand vroia sa vina sa ne vada. dar acum mi-am revenit acum am mai mare nevoie de el ca niciodata si as face orice sa fim iarasi impreuna. Azi a zis ca vine la mine dar nu a venit si cand l-am sunat mi-a raspuns prietena lui la telefon. Apoi a raspuns el si eu am plans mult si i-am reprosat multe. Peste o ora m-a sunat si mi-a zis ca sa ma linistesc ca a iesit din casa sa vb cu mine si parea ingrijorat. Eu stiu ca el inca tine la mine, dar cred ca s-a indragostit de fata accea.

Am ales raspunsul lui Blondii pentru ca intr-adevar sotul meu chiar dac acum e tata, cred ca nu constientizeaza asta. Barbatii in general chiar daca vad nu pot sa simta ceea ce simte o femeie cand e insarcinata, cand naste si dupa nastere cand apare depresia post natala. Unii incearca sa inteleaga mai mult, alti pur si simplu nu inteleg. Dupa ce am nascut el a venit in fiecare zi sa vada copilul, dar atunci fetita ori dormea ori plangea. Erau zile cand plangea de dimineata pana seara (avea colici) si nu puteam sa stam 5 minute linistiti ca iar plangea. Cred ca el s-a speriat atunci si cred ca a vazut in copil, fara sa vrea desigur, o piedica in a ne petrece noi timpul impreuna ca inainte. Acum fetita e mai bine, rade, zambeste, plange foarte rar, sta singura si se joaca linistita, dar acum el nu vine sa o vada, ma tot amana, zice ca vine, il astept, apoi zice ca nu a putut si tot asa. Stiu ca e din pricina femeii alea care acum isi zice prietena lui. Eu nu mai reusesc sa ajung la el, vorbeste frumos cu mine, dar nu vine sa ne vada si cand a venit de 2 ori se grabea foarte tare si fetita nu poate rade la comanda ca sa-i arate lui ce dulce e. Oricum eu nu am degand sa renunt la el, cel putin deocamdata, sunt foarte trista, dar atat cat mai pot am sa incerc sa-l aduc inapoi la noi, nu pot sa-l uit mai ales acum cand am copia lui langa mine (fetita toata seamana numai cu el). Poate mai imi dati niste sfaturi, am mare nevoie.

Imi pare rau pentru toate femeile care trec prin asa ceva, dar din pacate se intalneste destul de des ca barbatul sa se sperie cand vine primul copil si lipsa de sex sa-l impinga spre alte femei. Eu am incercat sa-mi revin, sa zambesc de dragul copilului, sa mi tin capul sus si sa-mi continui viata chiar daca mi se parea in fiecare zi ca traiesc intr-o pestera intunecata si pustie, asa era sufletul meu. Si cel mai rau ca nu intelegeam de ce?, de ce sa mi se intample asa ceva? Am o fetita superba care se face tot mai frumoasa pe zi ce trece, si tot mai mult seamana cu taticul ei. Nici acum nu mi-e usor si uneori cand cred ca gata mi-a trecut, ma napadesc dintr-o data dorul, intrebarile, gandurile. De ce? Ce am facut? Ce trebuia sa fac sau sa nu fac? As vrea sa pot da timpul inapoi. Dar oricat mie de greu nu ma arat in fata lui. In fata lui sunt o femeie puternica, cu responsabilitati. Si el a inceput sa vina des la noi si desi insista eu am refuzat sa am relatii intime cu el. Si se pare ca da roade, el insista, ma cauta si acum 2 zile mi-a spus ca femeia aceea de 25 de ani il enerveaza, ca s-a saturat de ea, ca se gandeste sa ne mutam impreuna dar a zis ca ii e frica ca eu am o gura mare si rea. In sfarsit nu vreau sa-mi fac sperante, si sincer parca nu-l mai iubesc asa de mult de cand mi-a facut faza asta, dar e greu sa gasesti un barbat de treaba mai ales cu un copil si la varsta mea. Nu stiu, voi vedea. Oricum am invatat din asta ca dragostea trebuie intretinuta ca o floare, zi de zi ca altfel se pierde, trebuie sa existe mult respect si niciodata chiar daca esti sigura 100% de partener ( cum am fost eu cand eram insarcinata cu el), sa nu ti-o i-ai in cap ca totul se poate schimba intr-o clipa, chiar daca e un copil ce uneste pe viata.De dragoste trebuie avut grija in fiecare zi a vietii noastre.Restul vin de la sine.