Stiu din proprie experienta ce inseamna sa ai 15 ani, sa stai la tara si sa ai niste parinti ce ti se par invechiti ca si mentalitate. Si mie imi placeau baietii mai mari decat mine. Si am ales o relatie cu cineva cu 9 ani mai mare, care ma accepta (spre deosebire de ai mei), consideram eu, asa cum eram, fara sa imi faca mari reprosuri. Ma iubea, il ubeam, dar in timp relatia asta a inceput sa ma sufoce. Iubirea nu imi era de ajuns. Vroiam sa traiesc ceva mai copilaresc, nu aveam parte cu el de asa ceva. Dar nu am renuntat atunci si am pierdut acele momente speciale, unice, ce le traiesti ca adolescenta, alaturi de un baiat adolescent. Si ma simt goala acum. Nu stiu daca vei tine seama de raspunsul meu f tare(asa esti la 15 ani), dar nu te pierde te rog! Lasa trairile astea sa treaca, nu te intalnii cu el un timp, iesi cu prietenii, apoi analizeaza iar situatia. Te pup
Cam greu cu iubirile astea inposibile . Parintii tai ar trebui sa inteleaga nu ai incercat sa vorbesti cu ei despre asta? O sa fie cam greu sa te ascunzi de ei pentru ca sunt sanse f mari sa te prinda. Si mi se pare putin exagerat faptul ca te urmaresc Ai putea sa ii spui mamei tale ca mergi la o prietena (care e singura acasa) si sa il chemi si pe el acolo cumva . Bafta :*
Cu toate ca nici eu nu as fi de acord ca la varsta ta sa ai un prieten asa mare, in primul rand pentru ca ai mult de invatat fiind clasa a 8, in al doilea pentru ca ai timp o viata intreaga, ar trebui sa porti o discutie cu ei si sa le spui ca ti la el, si ca macar sa incerce sa il accepte. Cel mai bine ar fi ca prietenul tau sa poarte cu discutie cu ai tai, daca tot e mai matur, si in felul acesta da dovada si de responsabilitate.
Buna, te inteleg ca prin asta am trecut si eu, doar ca la noi diferenta e de 5 ani dar nu asta conteaza; si la mine erau toti impotriva noastra dar nimic nu m-a despartit de el si pana la urma mi-au dat voie sa fiu cu el ca au vazut ca nu renunt la el si nu au avut incotro.Parintii tai sigur iti vor binele dar daca va iubiti trebuie sa faci ceva, nu ii lasa sa te desparta de el. Vb si tu cu el sa vina la parintii tai sa poarte o discutie serioasa cu ei sa vada ce fel de om e ca varsta nu conteaza intr-o relatie, orice ar fi nu renunta la el.
Da, este mai greu.Parintii au dreptate in felul lor. Vor sa te protejeze de eventuali pedofili si de infractorii care fac trafic cu minori. Ei au vazut mai multe grozavii la viata lor decat tine, si au mai multa prudenta.Si probabil ca ar trebui sa ai alte prioritati acum. Dar dragostea este oarba si nu te intreaba cati ani ai sau daca este voie sau nu sa iubesti pe cineva.Va trebui sa-ti duci crucea.Eu am avut o experienta aproape la fel! Prima mea iubire a fost la 13 ani si el avea 19 ani. A fost o iubire platonica, dar dl m-a lasat pentru ca eu gandeam ca un copil si el ca un matur, iar cerintele lui biologice erau altele decat ale mele.Am suferit ca un caine.Nu l-am uitat nici azi.De altfel prima iubire nu se uita niciodata.
Vorbeste cu ai tai serios si arata-le ca te poti tine si de scoala si poti avea si un iubit! Prezinta-l parintilor, fa ceva ca sa stie ca el nu e persoana non grata!
Doamneeee ce mai pot vedea, auzi si la @anelaubed sa te protejeze parintii tai de pedofili si violatori, pai daca e de un an si jumatate, nu gandesti deloc?
Ce mentalitate doamne... gandeste inainte sa scrii ceva!
@love31 baiatul trebuie sa poarte o discutie serioasa cu parintii tai.
Poate parintii tai nici nu vor sa auda de asa ceva... pe de-o parte au dreptate, e ceva diferenta dar cu siguranta nu isi dau seama de cat de mult va iubiti.
Este greu cand trebuie sa lupti cu propri parinti.
Sfatul meu: Luptati pentru dragostea voastra!
@openfire1:acelasi lucru pot sa-ti spun si eu tie:gandeste.Acest sit suporta si pareri care nu sunt ale tale.Vad ca nu tolerezi asta si nici nu sti sa porti o discutie in contradictoriu fara sa jignesti.Gandeste inainte sa scrii ceva!(ca sa te citez).