Dintre iubire si recunostinta, as alege intotdeauna iubirea. Sigur... la mine nici nu s-a pus vreodata problema sa fiu recunoscatoare, material vorbind, vreunui tip. In ceea ce te priveste, asta cred: ca simti o mare recunostinta fata de "omul plecat", si cam atat.
In concluzie, alege ceea ce vrei/simti, dar nu uita: cand alegi, fa-o corect.
Textul este scris cu picioarele, dezacorduri, non sens in multe fraze, bati campii cu una si ajungi la alta.
Sincer, nu are nici un sens orcaria de mai sus!
In primul rand..aici nu e vorba despre gramatica, si in al doilea rand..cat de bine ti ai putea exprima in scris niste ganduri amestecate? Te ai abatut de la subiect, mai bine taceai
Reciteste intrebarea, ca-i scrisa cu picioarele.
Vad ca toti iti spunem acelasi lucru si tu continui sa bati campii. Atunci stai in prostia ta, daca nici macar sa scrii nu stii, sau nu ai chef!
... și în astea 2 luni ai putea să înveți să scrii că poate îți va folosi vreodată în viață.
Da-i pace, ca-i limitata rau.
Nici acum dupa ce i-am spus ca nu-i coerenta, nu pricepe.
Pare a fii proasta ori limitata intelectual, daca nu-i capabila sa inteleaga nici ea, ceea ce a scris cu picioarele.
Nu mai ai rabdare 2 luni ca sa vezi la fata locului cum stau lucrurile? Sau deja a aparut acel "altul"?
Eu aș mai aștepta alea două luni, dacă tot te hotărăști s-o termini cu el, cred că merită să i se spună personal, nu prin email ori SMS. Poate că, cine știe, revederea va reaprinde scânteile inițiale, dacă acestea chiar au existat, că-mi vine greu să cred că distanța și problemele pot ucide o iubire reală. Thomas Mann a spus că "Depărtarea e ca vântul, stinge focurile mici şi le înteţeşte pe cele mari." Dacă l-a stins pe al vostru, nu era chiar așa de mare, nu?
Așa mult îl iubești, încât nu mai ai răbdare 2 luni?
Ai răbdare să se întoarcă. Cred că ăsta e cel mai bun sfat.
RRSecularHumanist întreabă: