Help, va rog!
De obicei nu prea stau cu un baiat mult timp... dar acum s-a intamplat. E diferenta mare de varsta...6 ani.Eu am 15 si el 21.Stiu ca suna crazy dar pur si simplu ne-am indragostit, cica.
Avem aproape 3 luni de cand suntem impreuna, dar eu simt ca e o problema.Suntem nebuni amandoi, ne intelegem super, adica la noi in loc de 'te iubesc' cateodata e 'du-te dracu', dar asta nu inseamna ca nu ne spunem te iub.
Sa trec la problema... el fiind mai mare, gandeste diferit, iar eu gandesc ca o zapacita.Cateodata as vrea ca si el sa se copilareasca asa ca mine. Dar nu! Parca nu pot sa ajung la el in suflet, sa vad ce e acolo. Daca il intreb ceva legat de relatia noastra raspunde sincer si spune ca ma iubeste doar ca nu-mi dau eu seama.Acum,nu vreau sa-mi spuna abureli gen 'esti zeita inimii mele, lumina inimii, etc' dar as vrea sa fie dechis cu mine.Pentru ca eu sunt cu el, si incep sa regret asta. Mi-a demonstrat cat de cat ca ii e drag de mine, dar si eu lui, asa sper.Cand e langa mine e atent, dulce... dar cand nu suntem impreuna parca inebuneste, total alt om.Ne certam des. E la ordinea zilei.Inainte era o problema asta, dar am invatat amandoi sa spunem 'gata, nu ne mai certam, vorbim maine cu calm'.
Dar nu il simt.Parca e absent.Sau cel putin nu il simt cum vreau eu. Da, stiu, sunt mica... ce stiu eu de iubire?! Ei bine stiu! Am trecut prin multe...Il vreau ca o evadare din lumea asta nebuna in care traiesc.Ne completam, dar nu SIMT! El stie sa spuna doar 'te iubesc' si ma enerveaza chestia asta. Tace sau evita sa vorbim despre asta.
Daca tot am decis sa imi urmez inima si sa avem o relatie lunga, frumoasa... vreau ca el sa fie tot pentru mine. Dar nu pot!
Am crezut ca e vorba despre timp, ca o sa-l cunosc in timp si o sa se deschida, dar el 0!
Ce sa cred? Cum gandeste unul de 21? Stie sa iubeasca? Sau isi bate joc? Cateodata am impresia ca suntem impreuna doar de dagul de a fi cu cineva.
Eu sunt o fire nervoasa si el la fel, iar din cauza asta ne certam zilnic. Dar cand ne certam, lui, se pare ca ii este ok, adica nu-l doare.Sau nu ma lasa sa vad ca il doare? Cred ca asta e.
El spune ca se va schimba, doar daca imi schimb si eu comportamentul.Eu sunt rea, recunosc! M-am schimbat mult de cand sunt cu el, nu mai sunt copil.Am invatat ca iubirea nu e saruturi la miezul noptii sau declaratii. E ceva intens, se simte fara a o exprima in cuvinte, doar cand stam unul langa altul. Dar cateodata cred ca doar eu simt! Probabil asta crede si el despre mine!
El a vazut ca nu ma simt bine, ajungeam sa plang cate 4-5 ore intruna, si eu nu sunt asa de moale, doar ca mi-a ajuns la suflet, te doare cand nu e langa tine in momente grele sau fericite. M-a obligat sa ma despart de el, dar nu am facut-o, asta s-a intamplat in prima luna. A spus ca nici eu nici el nu mai putem asa, ca nu e fericit.Si mi-a mai dat o sansa.Si am reusit sa-l fac fericit, inca este! Dar eu simt ca mor pe din-nauntru.Si acum ce fac? Nu sunt sigura ca ma iubeste.
Multumesc anticipat si scuzati-ma ca am scris asa de mult.Va rog fara mistouri!

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook