Imediat am o relatie de un an.Nu inteleg de ce ma tot gandesc sa nu mai fiu cu el gen parca nu mi-ar pasa intr un fel daca n-am mai fi impreuna si in altfel mi-ar pasa. Is asa mai indiferenta si ne spunem ca ne iubim amandoi suntem la distanta am trecut prin bune si rele..ne vedeam o data la doua saptamani si dormim impreuna vara asta o avem impreuna dar dupa pleaca si dincolo un sem cu faculta. In fine.Vi se pare normal sa se intample asta? credeti ca-i iubire? daca ma gandesc la asa ceva? Nu am afectiunea aia pe care o vreau..si plus nici nu tare vorbim asa mult pe zi ca stiti ca-i importanta comunicarea intr-o relatie mai ales la distanta is asa indiferenta.dar ma tot gandesc ca poate daca ma despart de el mi-ar parea rau...dar parca nici nu sunt intr-o relatie cum ne vedem asa rar...Ma tot gandesc daca nu-i o obisnuinta.Voi ce credeti?

Nu îl iubeşti, doar te-ai obişnuit cu el.

Va pacaliti reciproc, dar daca dormiti impreuna inseamna ca va si rezolvati, tot reciproc, problemele tineretii.

E doar un joc de copii, daca nu te incurca cu nimic atunci nu ai de ce sa te desparti de el, simtiti-va bine, asta e tot ce conteaza.

In momentul in care iti pui intrebari de genul, implicit se intelege nevoia ta de a fi motivata sa continui sa ramai.Ori daca aceasta nevoie nu este inspirata de el, prin ceea ce este, ce face si ce-ti inspira, atunci cu siguranta ca sunteti doi oameni ce-si rapesc clipe fugare de o asa zisa placere sau fericire.Atata timp cat vei continua sa ramai langa el, aminteste-ti ca il lipsesti de adevarata fericire tinundu-l departe de cineva care, chiar il iubeste. Asta fiind valabil si pentru el. Iesi din aceasta panza, paianjenul iti storce clipe una cate una, pana cand nu vei mai fi deloc.