iubitul meu a mai fost insurat in trecut si acum este divortat, el tine pozele de la nunta acasa intr-un album, si tot imi spune ca isi doreste planuri de viitor cu mine, eu i-am spus ca vreau inainte sa avansam in relatie, adica inainte de a ne muta impreuna vreau ca acele poze sa dispara sa le arunce sa le arda, el imi spune mereu ca sunt doar niste amintiri, as putea trece peste orice fel de amintiri, dar peste pozele de la nunta lui nu, credeti ca gresesc eu? e normal sa le mai pastreze? eu si asa am trecut cu greu peste faptul ca a mai fost insurat dar peste acele poze nu pot trece daca nu dispar, oare cer prea mult? eu nu am mai fost casatorita niciodata, si a spus ca ar fi avut pretentia sa fiu virgina pentru ca prima nevasta asa a fost

Eu cred ca important e ce simte el, pozele sunt amintiri si cred ca el ar trebui sa aleaga daca vrea sa le arunce sau sa le pastreze.Parerea mea

Gresesti tu. Este absolut normal sa le pastreze, fiindca sunt parti importante din viata lui trecuta. Au fost, la un moment dat, la fel de importante cum esti tu acum. Dar in trecut si, daca nu faci presiuni, vor ramane in trecut. Prin pretentia ta rautacioasa, egoista si lipsita de inteligenta, le aduci in prezent si le cresti importanta prezenta. Crede-ma, de fiecare data cand ceri asta, valoarea lor pentru el se dubleaza. Incepe sa-si aminteasca tot mai mult cat de bine era atunci si ca fosta nu era atat de absurda (chiar daca au divortat, avea si ea parti bune pe care tu le pui in lumina). Nu te va parasi pentru fosta, te va parasi fiindca esti neintelegatoare si rae cu el, ca nu-i permiti accesul la propriul lui trecut ca si cum viata lui inainte de tine ar fi o murdarie care trebuie negata. N-o va nega, se va ascunde doar si va simti ca nu-l respecti. Fii sigura ca ziua in care va arde acele poze va fi ziua in care relatia voastra va incepe sa moara, inceputul sfarsitului.

Pozele alea sunt o parte din viata lui! daca ar arunca pozele alea siar arunca amintirile! la batranete isi va aduce aminte poate cele mai frumoase momente din viata lui... daca tu ai fi maritata si el ti-ar cere sa arunci pozele ai face-o?

Ceri mult prea mult pozele alea sunt amintiri de care el chiar daca ar vrea nu ar putea scapa...da cred ca e km comunist daca te vrea virgina app cati ani ai u? dar el? poti spune ca uneori pozele alea o sa il faca sa te iubeasca mai mult

Bună.
Sunt aminitirile lui și nu ai niciun drept să-i ceri așa ceva!
Dacă ar mai fi avut și un copil, i-ai fi cerut să nu-l mai vadă?
Cât privește virginitatea ta, nu are nimic de comentat. El nu este virgin, are un trecut care pe tine te deranjează.
Ori găsiți o cale de mijloc ori fiecare pe drumul său. Tind să cred că porniți în viață cu stângul!
Pa, pa.

Mai nou... nu prea sunt fete peste 16ani care sa fie virgine... foarte rar. dar el nu cred ca are idee de asta. cat despre album. macar cateva poze lasa-i

Asa cum spune si Legiuitoarea
Daca ar fi avut un copil ce ar fi fost de facut, ar trebui macar sa te bucuri ca sunt doar niste fotografii legate de viata lui!
pa, pa

Daca ar fi avut copil nu ma uitam la el cu siguranta

Hi, pai mona, eu cred ca prima nunta e un eveniment important in viata fiecaruia din noi. Nu conteaza a fost reusita sau nu, e o amintire. Eu cred ca trebuie sa treci peste, si incearca sa nu acorzi asa de mare atentie. Pentru el sunt doar niste hartii intr-un sertar. Pur si simplu pe pozele acelea este si el, ca mire. Iar asta e important pentru el. Mai ales in cazul daca au divortat si au ramas simpli prieteni dar nu dusmani. Eu de exemplu tot mai pastrez poze cu mine si fostii mei, cu care am ramas prietena desigur. Tu esti prezentul lui, si esti importanta pentru el, pozele sunt doar trecutu si niste hartii banale. Succes si multa dragoste!

Sotul tau cu siguranta nu a mai fost casatorit. Eu o inteleg perfect.
Al meu a mai fost. Eu nu i-am spus niciodata sa arunce pozele, dar lucrurile ei pe care le-am gasit aici cand m-am mutat le-am aruncat chiar eu.
Nu ai idee cat e de greu sa traiesti in umbra fostei sotii.
Orice s-ar intampla, pentru el ea va fi PRIMA SOTIE mereu...
Norocul meu a fost ca a aruncat el pozele cu mult inainte sa ma mut aici, dar tot mai gaseam cate una, doua prin diverse locuri.
E foarte greu cand toata lumea vorbeste despre fosta si cand mereu te compari in mintea ta cu ea, e ca si o competitie. Te lupti sa fi mai buna decat fosta, si mereu, dar MEREU ai impresia ca nu reusesti.
Eu sunt constienta ca sunt mai buna ca ea ( dpdv al inteligentei si al fidelitatii ). Ea l-a inselat si pe deasupra e si proasta de bubuie, nu stie nici macar sa scrie. Dar era frumoasa! Din cale afara de frumoasa.
Noi acum avem un bebelus, are 2 luni. Si din pacate pe timpul sarcinii m-am ingrasat mult si acum ma simt groaznic vazand poze cu ea, care e ca un fotomodel, si cu mine, ca m-am facut cat un tanc rusesc...

Nu, sotul meu nu a mai fost casatorit, dar a avut o mare iubire in trecut. Dar eu nu sunt in concurenta decat cu mine insami, slava Domnului. Stiu ca atata timp cat voi lupta ca azi sa fiu mai buna decat ieri, mai calma, mai intelegatoare, mai inteleapta, mai harnica, nu voi putea sa-l pierd. Fiindca ma iubeste cu adevarat, este un om minunat si stiu ca n-o mai iubeste pe ea, ci pe mine. Iar asta nu se poate schimba prea usor. Nici o clipa nu incerc sa fiu mai buna decat ea, ci doar mai buna decat mine

M-am mai gandit. Daca sotul tau este macar 10% din omul care ar trebui sa fie, atuncii fii 100% sigura ca atunci cand se va uita la burtica ta (care ti se pare mare) va stii ca acolo a stat cuibarit fiul lui, la sanii tai (care poate ti se par mai putin frumosi acum) va stii ca de acolo se hraneste fiul lui, la bratele tale (poate mai groase si mai obosite) va sti ca ele ii leagana fiul si te va iubi si mai mult si te va vedea mai frumoasa decat o mie de fotomodele. Trebuie doar sa ai incredere in el, nimic mai mult.

Off. Uite ca am intrat abia acum din nou pe contul asta si mi-au dat putin lacrimile citind cometariul tau.
Bebele nostru are 9 luni si jumatate acum si noi suntem pe punctul de a ne cununa, luna aceasta.
Inca sunt putin prostuta si ma gandesc la fosta lui sotie. Dar m-am mai obisnuit putin si desi inca lumea vorbeste despre ce bine s-au distrat la nunta lor si despre ea, in general, m-am invatat. M-am invatat cu gandul ca el nu mai vrea nimic cu ea si ca pe mine ma iubeste. Acum am reusit sa slabesc, cum eram inainte, am mai prins incredere in mine. Noi, femeile, suntem tare prostute uneori. Stiu si recunosc ca este un gest de imaturitate ceea ce simt eu, dar e imposibil sa nu simt asta.
Si da, ai dreptate, Bobi (iubitul meu) imi saruta abdomenul in fiecare seara cand ma vede lacrimand la vederea vergeturilor, imi saruta mana de cate ori are ocazia si de cate ori fac ceva pentru el ( un desert, ii calc o camasa, ii spun ca il iubesc, orice ) ma ia in brate si ma saruta si imi spune uitandu-se in ochii mei cat de mult insemnam noi pentru el si cat de mult ne iubeste. E un barbat fidel si adevarat. Si desi am pornit foooarte cu stangul in relatia cu parintii mei, el a reusit sa il faca pana si pe tata ( un om fff sever, pretentios si greu de abordat ) sa inteleaga cat de mult ma iubeste si i-a castigat si lui increderea.
*Am cam dat-o in dăngănele dar asa am simtit.

Frumos. Ma bucur mult.