Salut Isa. Daca acum s-a produs ruptura, ori a intervenit plictiseala de cuplu sau in cazul tau prietenia, ori ai alta concurenta. Ceea ce ar trebui tie sa-ti dea de gandit, este ca oricum se intampla ruptura atata timp, cat el, dupa 1 an jumatate renunta asa usor la tine. Nu era persoana potrivita sau nu este statornic. Nu trebuie sa te inchizi in tine si nici sa suferi. Atat a fost si basta. Ai viata inainte si bucura-te de ea. Ce naiba! Nu este nici inceputul si nici sfarsitul. Gandeste-te la viitorul tau sa devii o femeie independenta si stapana pe picioarele tale si cine stie poate isi v-a da seama ce a piedut si se v-a intoarce. Ignora-l si el v-a suferii mai mult ca tine. Fii mandra si nu te lasa doborata de prima iubire. Fii tare si vei trece mai usor peste despartire. Uita-te in jurul tau si vei vedea baieti frumosi si cu dorinta de a cunoaste fete serioase ca tine. Este usor sa schimbi fata sau baiatul, dar, este mai greu sa gasesti o relatie de durata. Tu faci parte din categoria statornica si nobila, care respecta ecuatia de cuplu. Deci nu facea de tine si mai bine acum deacat mai tarziu. Fii naturala si poarta-te in preajma lui ca si cum nu-ti pasa si nu-l vezi si vei vedea ca el v-a fii cel care te v-a cauta. Nu te injosii si nu-i cersii iubirea. Fii tare si sa fii iubita. Pup.
nana
Draga Isa, am citit mai atent cele scrise de tine.Acum vezi si tu cum este cu dragostea, dupa un timp o sa ai parte de iubire adevarata asa cum ti-ai dorit, acum trebuie sa inveti pentru viitorul tau, mai ai timp si pentru marea iubire, incearca pe la 23 ani sa cauti baiatul serios, iar apoi cand termini facultatea ma chemi si pe mine la nunta . Noroc si succes in viata!
Baiatul ala ii un prost si jumatate. Da' ce crede el, ca este automat, sa poata sa stea 100% din timp cu burta pe carte? Era normal sa o lasati mai usor in timpul asta, cand vorbiti la telefon sa fie mai scurt, sa va intalniti mai rar, dar sa se desparta de tine din pricina asta? Si sincer, ma indoiesc daca sentimentele lui legate de tine sunt iubire. Si sa mai zic inca ceva, dupa ce va intra in facultate cum va fi timpul lui? Cand va incepe fiecare sesiune iti va da papucii si dupa ii va lua inapoi?
Cauta pe cineva care stie cum sa-si imparta timpul cu toate si uita de natafletul asta.
Domnul fie cu tine.
Sa iti spun ceva, parca sunt mai mult sau mai putin in seituatia ta.si eu sunt cu cineva de 1 an si 2 luni, tinem foarte mult unul la altul intr-adevar intr-o perioada nu puteam trai unul fara celalalt dar stii ce am realizat?:ca iubirea exista si daca nu ne vedem 1 zi si daca nu vorbim de n ori la tel, cat te priveste...pffff a renuntat prea usor.noi am luptat enorm pentru relatia asta parintii mei nu st de acord ai lui iti dai seama ca nu vor fi la infinit pusi in situatia sa ma accete daca ai mei nu il vor si uite ca tot nu a renuntat dar al tau asa de usor? nu merita viata merge mai departe! esti tanara nu ai 40 de ani sa zici ca "daca nu pun mana pe asta, raman nemaritata"Bafta! capul sus! viata merita traita:*
Poate este mai bine asa, nu a fost sa fie.Si nu stii niciodata ce-ti rezerva viitorul.Intr-o zi probabil vei intalni un baiat care te va accepta asa cum esti.
Si eu am trecut printr-o situatie asemanatoare, prietenul meu, mai mare fiind ii venise vremea pentru bac si facultate si mi-a spus : " crezi ca ai putea sa rezisti intr-o astfel de relatie" (peste un an urmand sa avem o relatie la distanta). In anul cu bacu l-am vazut doar in week-end si in primul an de facultate la 3 saptamani sau chiar o luna. Crezi ca ai rezista unui regim asemanator? Adica daca-l iubesti cu adevarat nu ma indoiesc ca ai putea face fata. Gandeste. te si apoi suna-l si vorbeste cu el. Nu cred ca a luat decizia aia (bine si ca sa scape de gura parintilor ca sunt asa de cicalitori uneori) fara sa se gandeasca la binele tau numai ca parerile voastre nu coincid din punctul asta de vedere. Daca il iubesti lupta pentru el, arate-i ca relatia voastra merita mai mult. Succes
Daca e incredere, iubirea exista si fara sa te vezi zi de zi sau sa vorbesti ore intregi la telefon. Si totusi... el a renuntat prea usor.
Banuiesc ca ai in jur de 17-18 ani. Eu am 21 de ani si pot sa iti spun ca pe la varsta ta, asa pateam si eu. Probabil sa gandeste si el la viitorul lui, la bac, la facultate. Si poate ca in acelasi timp si-a dat seama ca nu poate face faca unei relatii cu tine, ori nu vrea sa se mai implice.
Mai lasa-i timp, daca va fi sa fie al tau, al tau va fi. Daca nu, incearca sa mai cunosti si alti baieti, lumea nu se rezuma la el!
Toate cele bune!
Eu cred ca tu exagerezi. Ar trebui sa intelegi ca este o perioada in care trebuie sa se concentreze pe invatat. Nu e normal sau obligatoriu sa va vedeti in fiecare zi, ci e normal sa va vedeti atunci cand amandoi va doriti si se poate. Dragostea adevarata nu e egoista, e darnica. Adica tu ar trebui sa-l intelegi si sa-l sustii, asa cum si el va fi obligat sa te inteleaga si sa te sustina in anul urmator. Vei vedea cum este cand intri in ritm de invatat intensiv, cand pana si timpul in care mananci ti se pare timp pierdut din invatat. Imi amintesc cum invatam eu pentru rezidentiat, in perioada in care eram la inceputul relatiei cu actualul meu sot. Ne vedeam pe apucate, iar eu eram mereu nerabdatoare sa ma intorc la paginile mele. El ma intelegea, facea eforturi mari sa ne vedem cand puteam eu stiind ca e o situatie trecatoare si ca tot viitorul meu depinde de acel examen. Asa relatia noastra a supravietuit si acum suntem fericiti imipreuna.
Va multumesc pentru raspunsurile voastre :*. Insa, am aflat adevaratul motiv pentru care ne-am despartit, si mi-a spus chiar un prieten apropiat lui. In timpul cat am fost eu plecata din tara, el a iesit cu altele, eu nici macar nu ma gandeam la asa ceva, deoarece aveam incredere, probabil i-am acordat prea multa, iar acum iasa cu o tipa, el imi zice ca nu e nimic intre ei, si i-am spus pe fata ca nu cred ca e ceva intre ei, dar o tine doar pentru altceva... presupun ca stiti pentru ce. I-am trimis un ultim mesaj, si i-am spus ca regret enorm ca am fost impreuna, regret chiar si clipele frumoase. Acum nu-mi vine sa cred cu ce tip de om am stat, simt ca nu-l mai vreau sa-l vad in viata mea. Imi zicea ca ma iubeste mult-mult de tot, dar de fapt erau doar minciuni, am fost prea naiva, credula, insa din greseli inveti. Oricum, eu cu el nu ma mai impac, chiar daca simt in mine un sentiment, care totusi parca imi spune sa incerc sa ne impacam pentru ca mai tin mult la el si ma doare sa-l vad cu altele, dar nu pot, poate ca sunt egoista, dar nu mai pot avea incredere deloc in el, si in plus daca isi gasea o fata mai frumoasa sau mai buna decat mine, asta nu inteleg. Nu zic ca eu sunt cine stie ce frumusete, dar m-a dezamagit sincer. O gramada de persoane, mi-au zis ca habar nu au ce au gasit la tipa respectiva. Si din cate am auzit de la unele persoane, le-a zis ca ii pare rau ca ne-am despartit si se facea suparat cand vorbea cu ele, joaca doar teatru. Simt ca nu-l mai suport, ca nu-l mai vreau sa-l vad in viata mea, as vrea sa dispara. Toata iubirea pe care i-am purtat-o, simt ca se transforma din ce in ce mai mult in ura...
beausingurlamasamea întreabă: