Ma numesc Cristina si am 19 ani.Sunt a 12 a si efectiv cred ca am cazut intr-o depresie si din pacate nu prea sunt persoane care sa ma ridice.In ultimul timp nici macar nu mai pot invata, pentru ca da imi doresc sa imi construiesc un viitor si doresc sa dau spre medicina.Nu am incredere deloc ca voi reusi, nu am incredere in mine.In urma cu ceva timp, am iesit dintr-o relatie si acum nu mai vreau relatii.Insa ma simt atat de singura si simt ca am parte numai de esecuri, sunt instabila emotional si practic parca nu mai gasesc sprijin in nimeni si nimic.Ma simt inutila,exact inutila in a mai simti ceva, in a mai face ceva. Tipul ala m-a facut sa sufar mult si nu pot trece peste.Defapt in orice clipa ma simt singura.Imi doresc sa o iau de la capat sa reusesc,vreau foarte mult sa ajung unde imi propun insa simt ca nu pot, ca nu mai am putere...

Te pot ajuta daca vrei cu un Id de skype sau Fb de la un Psiholog care poate sa iti deie toate raspunsurile care le ai pe suflet vrei?

Draga mea...inteleg ca esti suparata din cauza despartirii dar nu treuie sa-ti pui viata pe pauza din cauza asta.Ai un obiectiv de atins:cariera in medicina.
baiatul acela te-a ranit si fi sigura ca vei mai da peste oameni care nu te merita dar secretul pentru a te scapa de suferinta este sa te iubesti pe tine! EXACT! Cum sa te iubeasca un baiat daca tu nu te iubesti pe tine? Nimeni nu o sa te iubeasca mai mult decat te iubesti tu pe tine,de aceea trebuie sa te pretuiesti pentru a fi pretuita.
Dorinta ta, obiectivul tau este mult mai important decat o relatie esuata, nu-ti pune viitorul tau mai prejos decat un baiat, nu-ti pune viata pe pauza, nu te anula pentru ca el a plecat din viata ta.
Gandeste-te ca ti-a facut un bine:a plecat acum pentru ca atunci cand vei ajunge la facultatea de medicina sa poti intalni un barbat care sa te merite.El nu te-a meritat si ti-a dat sansa sa intalnesti pe cineva mai bun.
Daca muncesti fi sigura ca vei reusi! Poti sa ajungi la medicina, daca iti concentrezi atentia spre acest obiectiv.
Si...uite...ca sa nu ai probleme, poti face asa:
1.Iti iei pauza de la studiat 2-3 zile in care il vei plange pe baiatul care te-a lasat, in care iti vei descarca nervii, in care vei povesti cu prietenele si familia.
2. Apoi timp de vreo 5 zile te vei distra cu prietenii, te vei plimba, vei iesi pentru a te simti bine.
3. Dupa acesta perioaada de recuperare te vei apuca de invatat si in fiecare zi vei invata ceva care sa te ajute in viitor.
SI FOARTE IMPORTANT: In viitorul apropiat, nu intra in nicio relatie, pentru ca mai mult ca sigur vei uita de obiectivul tau in momentul in care vei incerca sa nu mai fi singura. Dupa ce te recuperezi si intrii pe fagasul normal, abia atunci te poti gandi la o relatie.Trebuie sa inveti sa mai traiesti si singura, ca singuri ne nastem si tot singuri si murim. Daca tie nu iti place sa traiesti tu cu tine...cine cui crezi ca ii va placea sa traiasca cu tine? Daca vei reusi sa dai la medicinaa stima ta de sine va creste, si vei fi atunci total pregatita pentru o relatie.
Sper ca te-am ajutat, poti vizita site-ul meu de dezvoltare personala http://instilmare.wordpress.com/
unde vei gasi mai multe articole pentru problema ta.Te invit sa citesti toate articolele pentru ca trateaza teme precum succesul in cariera, in relatii si pe plan personal.
De asemenea, daca te abonezi(GRATUIT) la newsletter, vei primii materiale gratuite si vei avea anumite beneficii pe care cei neabonati nu le au.Vei fi instiintata de cate ori postez ceva nou.
Bafta!

Nu esti de loc inutila. Ai o frumusete interioara pe care trebuie sa o descoperi si sa inveti sa o apreciezi. Incearca sa iti reconstruiesti viata cu pasi mici. Prpune-ti ceva mai simplu, realizeaza acel ceva si sarbatoreste-ti succesul oferinduti singura ceva ce iti place. Impune-ti un obiectiv din ce in ce mai indraznet si in putin timp iti vei da seama ce putere ai si iti vei relua viata sub control.

Fii mai ingaduitoare si o iei mai usor o perioada, e ok, nimeni nu-i robot.

Bună Cristina, și eu sunt tot în clasa a 12-a și am avut o depresie în luna octombrie, din fericire acuma sunt din nou cum eram înainte (vesel, fericit, râdeam de niște chestii banale). Leacul care m-a făcut pe mine să ies din depresie a fost să îmi induc o stare de bunădispoziție. ȘTIU că simți că e imposibil, dar încearcă să te gândești la acele momente din viață când te-ai simțit fericită. Încearcă să elimini din minte gândurile negative. Încearcă să faci unele activități care crezi că te-ar putea face să uiți de gândurile negative. Găsește o persoană de încredere cu care crezi că ai putea comunica despre asta. Pe mine m-a ajutat un prieten care m-a influențat în mod pozitiv. Sigur tu ai o senzație că nu vei mai fi fata cea fericită, dar încearcă să fii pozitivă. Eu am simțit progrese zilnice (puțin câte puțin) și așa am scăpat de depresie. Mult succes dragă Cristina! Trebuie să învingi!

Cristina, timpul le vindeca pe toate, îți spun din experiență. Lăsa viața să-și urmeze cursul, fii optimista si toate se vor rezolva.

Stiu ca a-i primit multe raspunsuri, dar situatia in care esti imi aminteste mult de situatia in cara am fost eu. culmea tot un baiat m-a adus in starea asta.
am avut o perioada lunga in care am trait mai mult sedata decat constienta, nu imi mai pasa asa mult de ce se intampla in jurul meu ( din premianta clasei am devenit fata careia totul ii parea mult prea greu si inutil)
tot ce voiam era sa plang, sa il fac in toate felurile pe baiatul cu pricina si sa ma razbun pe el
a trecut luni bune pana cand am inteles ca de fapt el nu era centrul universului.
nu era nici diavol nici inger, era un baiat care a gresit, dar alaturi de care am petrecut si clipe frumoase, abia atunci m-am eliberat de demonul care ma chinuia de luni de zile
dupa ce am inteles asta am inceput sa orivesc viata in alt fel, mi-am dat seama ca nu pot da vina pe el la nesfarsit si ca e timpul sa imi iau viata din punctul in care am lasat-o odata cu inceputul depresiei. am inceput sa privesc altfel tot ce ma incojoara peisaje, oameni... rutina mea de zi cu zi.
pana la urma o sa gasesti puterea sa treci peste, nimic nu e definitiv
singura diferenta e ca nu toti ne recuperam pofta de viata la fel de repede, asta o stiu din proprie experienta
straduiestete sa nu il mai consideri vinovat pe fostul tau prieten, nu uita ca opusul iubirii nu e ura ci indiferenta

Primul pas ar fi sa vezi un specialist: psihologul cateva sedinte. daca nu te poate scoate din starea asta, treci la urmatorul specialist: medicul de familie care eventual te va trimite la psihiatru pentru ceva antidepresive usoare o perioada decateva saptamani. nu iti fie teama sa iti expui problema specialistilor. vorbeste si cu parintii tai, eventual mergi si pe la biserica mai ales acuma ca suntem in Postul Craciunului, stai de vorba cu un preot, te va ajuta catusi de putin oricum.

Doar tu poti sa te ajuti, nici o vorba nu te va ajuta. O sa te obisnuiesti cu tot, timpul nu va repara insa, poate vei gasi o alta relatie si totul o sa fie bine, incearca chiar daca simti ca nu mai esti in stare de nimic.

Sarut mînuța Cristinica! Te cred dar totusi tu trebuie să ai putere să mergi înainte, viața este plină de eșecuri, de greutati, de înfrîngeri, dar dacă tu te descurajezi si te deprimi i-ti va fi foarte greu să i ti atingi obiectivul acela de a da la medicină, este un obiectiv frumos si lăudabil, mult succes. Acum trecînd la partea a doua a problemei tale, acel băiat care pur si simplu si a bătut joc de tine este greu cind treci peste o despărtire te simti trădată si deceptionată, el nu trebuia să i si bată joc de tine de sentimentele si de viata ta. Dar curaj, si ai incredere in Dumnezeu că el te va ajuta si te va susține ca tu să pot reușii ceea ce ti ai propus. Rugăciunile făcute cu regularitate lui Dumnezeu ajută, si numai el stie exact ce este in sufletul tău in aceste clipe cumplite si grele, ai incredere că vei reușii, eu i ti doresc multă sănătate, mult succes si am rugamintea să ne m ai scrii ori de cite ori te simti singurică, deprimată să m ai vorbim dacă vrei. De unde esti? Multumesc pentru tot.

Atunci zic un mic sfat nu te preda pentru ca zic tu mai ai sanse eu am 27 de ani si sunt singura si crede-ma nici mie nu mie usoara dar cred ca tu sau cineva ma ajuta asa cum esti si tu la fel eu cred ca noi doi putem trece prin asta dar trebuie timp tie.

Probabil suferi de anxietate, și nu depresie in cazul de față, Încearcă să consulți un psiholog.