Buna, ma puteți ajuta cu un sfat, multimesc. Deci eu și iubitul meu suntem de trei ani împrenuna. Suntem din orașe diferite. ne-am cunoscut printr-un prieten comun. Dar problema e ca suntem din orașe diferite ne-am cunoscut când el avea un loc de munca in orașul meu. după un an a renunțat la locul de munca și eu MAm hotărât sa merg cu el in orașul lui fără ca familia mea sa știe. Ne-am mutat cu părinți lui. In fine nu au fost de acord părinții meu, au fost multe certuri dar au început sa accepte. Și așa au trecut 2 ani. El acum este plecat in alta țara de 8 luni și eu am rămas la părinți lui. Și de un timp am așa niște gânduri ca nu Mi-ar plăcea sa stau in orașul lui sunt departe de părinți de sora mea. Cu soacra nu prea ma înțeleg. Și ma gandesc dacă in viitor o sa îmi fac o familie cu iubitul meu cu copi și așa ma departe cine o sa ma ajute, o sa îmi văd familia foarte rar. Aici nu am prieteni nu prea cunosc pe nimeni doar prieteni iubitului și nu știu ce sa fac. Îl iubesc f mult dar vreau sa fiu mai aproape de familia mea și el nu e de acord sa ne mutam in orașul meu pentru ca zice ca aici cunoaște multe persoane are prieteni. Nu știu ce sa fac nu vreau sa renunț la el

Buna,
Ce spui tu sunt niste criteri dupa care nu te orientezi intr-o relatie.
Daca si tu esti majora,poti sa pleci cu el si va faceti frumos un viitor amandoi.
Nu trebuie sa depindeti de altii.
Atat parinti tai cat si ai lui trebuie sa se gandeasca la fericirea voastra.
Nu poti sa vi cu cineva si sa fi intr-o situatie sa-ti multumesti parintii dar in schimb sa fi nefericita toata viata.
Vorbeste si cu el,vezi ce zice.
Dar el acolo, tu aici.
Mai stai si cu soacra, zici ca nu te intelegi cu ea, e cam aiurea.
Vorbiti, stabiliti si daca nu merge va mutati impreuna.
Succes!

Apeoape ca imi vad trecutul prin tine.Si eu am facut acelasi compromis in urma cu 8 ani.Am plecat in zoa lui doar ca eu aveam norocul ca puteam sa mai vin la ai mei.Stateam cu taicaso si frateso in aceias casa si nu ne sufeream deloc el era plecat de dimineata pana seara si cand venea dadea din umeri ca apoi mai tarziu sa ne mutam la bunicasa alta hoasca batrana si figuranta.In toti ani astea puteam sa le ridic palate si sa le fac statui de aur ca tot nu eram buna tot povesti si certuri avem mereu incat am ajuns sa nu ne mai suportam de loc si asa sa am certuri si cu fostu.Eu incercam sa ne tragem putin de catre ei si sa venim la mine in oras sa fim pe cont propri ca aveam mai multe oportunitati si el vroia sa stea acolo.Acolo eu nu aveam un loc de munca el avea eu nu cunoasteam pe nimeni el pe toti, acolo era familia lui a mea era la km distanta, el era pe la munca dimineata la cafele cu colegi seara la suc eu incasa frecand haine, oale si ascultandule alor lui bombanelile si mi s-a cam luat.Credema nu merita sa faci compromisuri la nesfarsit.Fostu si-a luat casa la tara si am zis ok nu-i nic da cu conditia sa o punem la punct sa o putem vinde mai scump si sa ne mutam la oras nu a vrut atunci mi s-a luat si mie.Totia astea 8 ani i-am facut bine lui si cum a vrut el si eu m-am chinuit sa fiu fericita undeva unde nu imi simteam locul si nu a mers din iubire s-a transformat in ura si a fost pacat. Vorbeste cu el si vezi incotro te duci dar asa fa sa iti fie tie bine ca este timpul

Daca la inceput ti-a placut orasul iubitului, acum stai acolo si veti vede voi ce veti face in viitor.