Ma puteti ajuta cu un sfat? Sunt intr-o relatie de aproape 4 ani. In acesti ani el nu a vrut sa faca niciun gest frumos pentru mine, de exemplu cand ii dedicam o melodie, nici, macar nu asculta, ca el "nu e genul". Ce sa mai zic sa imi dedice el. Eu sunt o foarte romantica, sensibila, ador lucrurile astea, sa ascultam muzica impreuna, sa dansam, insa niciodata nu a vrut. Alaltaieri am descoperit pe Facebook lui niste postari vechi in care ii dedica prietenei de atunci(cu care vorbise maxim 2 luni, iar apoi ne-am cunoscut noi. Mi-a zis ca nu o iubeste, si ca a fost doar asa, de plictiseala) melodii de genul ce bin se simte cu ea, si ea daduse like, etc. M-a cuprins o furie si o gelozie, am plans intr-una, pentru ca cu ea putea face lucrurile astea, chiar daca virtual, si cu mine nu, in niciun fel, in atata timp. Mi-e foarte greu pentru ca ma gandesc ca ce i-am cerut in atata timp nu a vrut absolut deloc si sa vad ca ei "se pupau in cur" scuzati-mi expresia cu dedicatii si chestii de genul. M-am gandit ca exagerez pentru ca e trecut, intr-adeva, dar tot m-a durut...ce spuneti?

Da, stiu. Sunt geloasa si mi-e foarte greu sa trec peste lucruri din acestea despre care inainte sa trec prin ele daca mi le-ar fi povestit cineva poate ca as fi ras, mi-ar parea banale. Problema mea a fost ca nu am fost inteleasa de el de la incepit si nu a vrut sa faca lucrurile pe care cu o luna inainte le facea cu ea. Asta ma racaie. Ca le-a facut cu ea, bravo lui, si eu am dansat, cantat, dedicat, cu fostul sau mai stiu eu cu ci e, si e normal i tr-o relatie sa fie si gesturi de genul, dar cu mine nicicum nu a vrut...si nu vrea. Mereu am fost suparata pentru ca nu vrea sa faca niste lucruri care mi se par normale...si acum cand am vazit ca de fapt facea inaintea mea, mi-a pus capac. Nu doresc nimanui o gelozie ca a mea am tot incercat sa imi descopar problemele mele, pentru ca sunt sigura ce ele ma duc la gelozia asta nebuna. Sincera sa fiu am avut de gand sa merg la psiholog, pentru ca stiu ca am aceasta problema cu gelozia care ma sufoca. Apoi mi-a fost putin teama, sa zic asa.si mi-am propus sa trec singura peste tot si sa accept tot asa cum e, dar mi-e foarte greu.multumesc pentru raspuns

Răspunde

Raportează

Evaluează

Cred ca si el de vina pentru ca putea sa faca lucrurile astea cu fosta, iar peste o luna cu mine nu "era genul". Nu stiu ce sa mai cred. Ce m-a durut pe mine a fost cand am vazut ca erau ca doi pustani indragostiti, cu declaratii si eu mi-am dorit atat de mult sa fie cu mine asa si nu a vrut. Asta e

Răspunde

Raportează

Evaluează

Nu e nimic rău să mergi la un psiholog. Să știi că ajută. Amplifici foarte mult ceea ce crezi că este sau a fost între el și fosta. Acest subiect nu ar trebui să existe pentru tine. Dacă te ajută cu ceva, îți pot spune că mulți băieți fac anumite lucruri pentru a fi pe placul celei de lângă ei pentru a atinge niște scopuri care odată atinse sting dorința lor de a mai continua a mai face pe plac în anumite privințe. Dacă îl iubești l-ai luat la pachet cu toate stările lui, cu toate aceste mici ciudățenii pe care nu le înțelegi și faci asta pentru că-l iubești. Nu ești obligată dar o faci. Pentru că-l iubești. Dacă nu-l iubești lasă-l. Nu-ți mai face rău. Indiferent de situație tot ceea ce poți schimba ești tu.

Răspunde

Raportează

Evaluează

Mai demult a cautat o fosta "amica", (dupa cate am auzit era o iubire nerealizata", cred ca ea l-a respins) L-am intrebat care-i treaba, ce vrea sa vorbeasca. Pana la urma s-a ajuns la concluzia ca n-are nicio treaba cu ea si mi-a zis ca nu o mai cauta. Bun, ok. Dupa ceva timp iar a cautat-o, bineinteles ca eu am luat foc. La inceput l-am intrebat daca mai tine la ea, sau ce vrea de fapt si imi zicea: nu stiu, doar asa. de atunci am inceput sa ii reprosez non-stop, aveam numai certuri peste certuri, pana aproape in prezent, dar si acum uneori ma macina asta.mi-e foarte greu sa trec peste. Multumesc pentru sfaturi

Răspunde

Raportează

Evaluează

Din cauza geloziei m-am injosit extraordinar, si regret enorm. Fosta lui, cea cu declartiile, l-a cautat recent. Cand am vazut...stai asa, ce ii trebuie tipei dupa atata timp in care nu stiu daca l-a mai cautat sau nu. El nu a avut nicio reactie, dar eu am luat foc. Acum vazand si acele scene dintre ei nu m-am putut abtine si i-am scris pe Facebook. I-am spui ca lui nu ii pasa sa ii zica, dar sa isi vada de treaba. A inceput sa imi spuna ca sunt ca na ingredere in mine, ca sunt frustrata, si de ce ma bag, apoi mi-a dat block. Am plans apoi pentru asta, m-a durut si mai tare. Am regretat enorm ca i-am scris. Sunt o proasta

Răspunde

Raportează

Evaluează

Am fost impreuna dupa aproximativ o luna dupa despartirea de fosta si avea de aceeasi atitudine respingatoare in privinta lucrurilor acestea...n-am cum sa-l conving. Acesta e un lucru banal poate dar n-am cum sa-l conving nici sa nu mai bea(aici am intrat in alta categorie), dar tatal lui a baut non-stop de cand era el mic. A avut certuri in familie, tot felul de probleme din cauza ca tatal lui bea, iar tatal meu a baut cand eram eu mica, dar apoi s-a oprit dupa ce s-a nascul fratele meu, si are 14 ani de cand nu mai bea. Eu nu sunt obisnuita cu bautura in casa, si mi-e foarte greu sa il aud ca "are pofta sa bea". Am incercat sa fiu ok, uneori am baut putina bere, ca sa vada ca nu resping total ideea, dar a inceput tot mai des sa aiba pofte, de multe ori tatal lui il indemna sa bea, si el il urma. Am incercat sa-i explic... vrei sa ajungi ca tatal tau, stii prin ce ai trecut, chiar asta vrei? Degeaba, nu ii pasa. A incepit sa bea tot mai des, si influentat si neinfluentat. El imi spune doar: asta e, am crescut in medii diferite, nu incearca sa inteleaga ca la mine acasa nu exista strop de alcool, si stand tot mai mult cu el si vazand ca bea mi-e foarte greu.pt ca stiu ce presupune alcoolul in timp. Nu stiu cum sa-l fac sa inteleaga.Scuze ca am deviat, dar lucrul acesta chiar imi sta pe suflet.

Răspunde

Raportează

Evaluează