anonim_4396
| anonim_4396 a întrebat:

Buna
Nu credeam ca o sa ajung sa scriu aici, dar ma gandeam sa cer si alte sfaturi.Este o poveste simpla:am decis sa ma implic intr-o relatie cu un baiat si dupa cateva saptamani, am aflat de la el(desi intuitia m-a avertizat)ca de fapt nu ne potrivim si nu avem prea multe in comun.Il cunosc de o viata intrega aproape, am fost colegi cand eram mici. Apoi eu am plecat la alta scoala si nu am mai tinut legatura timp de 10 ani. L-am gasit intamplator pe net si am inceput sa vorbim. El era implicat intr-o relatie de lunga durata, dar a fost incantat ne-am regasit.Acelasi om plin de viata si simpatic, cum il stiam din,, frageda pruncie". Nu am vorbit foarte des, dar a venit ziua lui si i-am zis la multi ani.Intre timp, am observat ca nu mai era cu fata respectiva. L-am intrebat de ce, ca fapt divers, fara alte intentii. A zis ca nu se mai vedeau si s-au despartit de comun acord.Am tot vorbit cateva zile la rand, pana cand, intr-o zi a vrut sa ne vedem,, pe viu", dupa atat timp. Ok, am zis si ne-am vazut.Amandoi am fost bucurosi sa ne revedem.Stiam ca de cand eram mici ma placea. Dupa seara aceea, el mi-a spus ca ar vrea sa ne vedem si in urmatoarele zile.Ne-am vazut, ne-am simtit bine unul in compania celuilalt, radeam, ne puneam intrebari. Dupa a3a intalnire, el deja considera ca eram impreuna(totul incepe de la primul sarut, nu?). A zis ca a obsevat ca sunt mai timida, plus alte aspecte(ne-am analizat reciproc, normal). Ne-am vazut o saptamana intreaga, in fiecare zi.Venea dupa mine oriunde eram, ma conducea acasa.In saptamana asta(cam repede, as spune eu), l-am cunoscut pe tatal lui, el a revazut-o pe mama(in aceeasi seara). In alta seara din intamplare l-a cunoscut si pe tata si la sfarsitul saptamanii m-a dus acasa la mama lui, care voia sa ma revada dupa atat timp.Toti ne priveau admirativ si spuneau ca ne potrivim. Apoi ceva s-a schimbat.De unde ma suna in timpul zilei, pentru orice prostie pe care o facea la facultate si vorbeam la telefon minute intregi, acum doar imi raspundea la mesaje si ma anunta cand ajungea acasa. L-am simtit distant, dar m-am gandit ca mi se pare si ca era doar obosit. I-am spus ca se poarta ciudat, dar nu a zis ce are.Si intuitia(bat-o vina)ma avertiza din ce in ce mai tare ca ceva nu e in regula.Am zis,, timpul le rezolva pe toate", inca nu actionez. Mi s-a parut normal sa nu-l stresez, mai ales la inceputul relatiei, deci l-am lasat mai liber. Voiam sa simt emotia revederii dupa o saptamana sau o zi grea.In a doua saptamana nu ne-am vazut 3 zile la rand.Ne-am vazut in week-end, cand parea ok, ca atitudine.Imi vorbea la fel, ma trata la fel. Urmatoarea saptamana din nou aceeasi problema, desi din nou, imi vorbea la fel, ma alinta la fel. Dar nu ma mai suna, era totul prin mesaje sau pe mess.In cele din urma am zis:alba sau neagra.Nu am avut curajul sa fiu prima care pune problema.Asteptam asta din partea lui. M-am gandit ca din moment ce ne-am regasit dupa atat timp si ca,, ochii care nu s-au vazut, nu s-au uitat", in cazul asta, nu o sa se termine atat de repede.Precizez ca el a fost cel care si-a facut planuri pe termen mai lung, a zis ca vrea sa reziste mai mult de 1 luna, doua cu mine. Dar simteam ca dupa prima saptamana ma punea oarecum pe locul doi.Adica nu renunta la o intalnire cu colegii, pentru a se vedea cu mine.In prima saptamana l-am cunoscut si pe prietenul lui cel mai bun si a zis ca e normal ca toti sa stie de mine. Mi s-a parut ceva bun, ca,, l-am apucat pe Dumnezeu de picior ", dupa ce suferisem de cateva ori din dragoste, fara sa stiu unde anume gresisem.Nu ii era teama sa se afiseze cu mine, chiar parea mandru de mine, de noi... Poate mai mult de el.Frumusel,prezentabil,am zis ca asta este ceea ce mi-am dorit de mult timp. Vorbeamdespre problemele din familie, despre noi, voia sa stie ce-mi place, vorbea despre vremurile cand,, eram noi mici". Nu am discutat despre sex, decat odata, cand a zis ca nu ma preseaza. Dintr-o data, cand ne vedeam discutam si apoi era tacere.Eu una ma simteam bine, tot ce doream era sa il vad, sa stau cu el, fara prea multe vorbe. Dar se pare ca asta a fost problema:ca nu avem ce sa vorbim, ca nu suntem pe aceeasi lungime de unda.Asta mi-a spus-o ultima data cand ne-am vazut.Am discutat despre noi, despre ce cred eu, ce crede el. I-am zis ca ma deranjeaza ca nu ne vedem prea des, ca ma simt neglijata. A zis ca s-a gandit la 3 variante:ne despartim,, de comun acord" ori incercam sa schimbam ceva sau continuam asa saptamana de saptamana, sa nu ne vedem decat rar. A zis ca mereu se lasa o tacere si ca nu se potrivim, ca suntem foarte diferiti. A intrebat ce cred. I-am zis ca acord sanse si ca sunt confuza, avand in vedere ca nu suntem de mult impreuna si nu pot sa-mi dau seama daca nu comunicam si nu ne vedem. A zis ca e de parere sa ne despartim si sa vedem dupa daca mai merge. I-am zis:din moment ce te desparti, nu are ce sa mai fie dupa. I-am zis sa nu se astepte sa il mai caut pe mess, la telefon, pentru ca in fond suntem doar fosti colegi, si nimic mai mult. A fost de acord, dar a zis ca el o sa ma mai abordeze pe mess, sa ma intrebe ce fac. Ce sens are sa faca asta? M-as mira sa o faca.Eu una nu pot sa trec la stadiul de amica, este penibil. Ii multumesc ca nu am auzit si de la el:,, as vrea sa ramanem prieteni". Nu vreau sa zic ca o promisiune pluteste in aer, desi ar fi ceva. A fost si el de acord ca dragostea vine pe parcurs. A spus ca nu vrea sa sufar, sa avansam in relatie, sa tinem unul la altul, dar sa ne dam seama ca nu ne potrivim.Cum vine asta? I-am dat lovitura de gratie. I-am spus ca e exact ca ceilalti, desi speram sa fie diferit.Asta dupa ce ii spusesem candva ca am incredere in el.Normal ca ma doare, pentru ca am dat tot ce am avut mai bun.Asa cum s-a purtat el cu mine, asa m-am purtat si eu.Cred ca l-am speriat cu independenta mea, cu meseria pentru care ma pregatesc de cand m-am mutat la alta scoala, dar e de acord ca mai intai trebuie sa ai un loc de munca stabil si dupa sa faci planuri mai serioase.Nu ma gandesc ca mai exista vreo speranta. I-am zis ca asa cum nu ne-am vazut 10 ani, vor trece alti 20, 30. A zis ca intr-adevar s-a grabit, s-a aruncat cu capul inainte, precum ceilalti.Ma intreb:de ce doi oameni care sunt singuri nu pot sa incerce? Ne-am urat reciproc sa gasim persoanele potrivite.Pentru el am fost a doua, pentru mine unul dintre ceilalti(care m-au facut sa sufar), dupa cum i-am zis.Nu am gasit puterea sa ii zic ca nu-mi doresc sa ne despartim, dar nu mai suportam incertitudinea, sa fie o pseudo-relatie.Ar fi frumos sa zica ca s-a razgandit.Fiecare deceptie doare la fel de tare, de fiecare data.Nu inteleg ce am gresit, de ce nu am incercat macar. Poate din inertie, simt nevoia sa-i dau mesaj, sa il abordez pe mess, dar i-am promis lui ca nu o s-o fac si ma voi tine de promisiune. Poate ma va aborda el(desi nu vad care ar fi motivul, nu cred ca-i pasa prea tare). Ma simteam bine ca am gasit in sfarsit pe cineva caruia ii pasa de mine, care ma imbratiseaza si ma tine de mana.Nu ma interesa trecutul, familia. El ma interesa.As fi facut orice ca sa fie fericit.Asa cum parea ca ar fi facut si el.
Cam asta e povestea.Astea sunt regretele pe care am jurat ca nu le voi mai avea.
Acum ma simt mai bine ca am scris despre asta, asta e povestea mea.Nu am noroc in dragoste si pace.As vrea sa aflu si alte pareri, alte povesti asemanatoare.Multumesc

7 răspunsuri:
| ignore a răspuns:

Ai fost cu el dar s-a sfarsit e timpul pentru o noua relaria.happy. cu un nou baiat un hobby ceva o sa il uiti. cauti pe cineva cu care sa te potrivesti.

| fabiola a răspuns:

Iti admir maturitatea si felul de a fi! Iti spune cineva mai sus ca esti orgolioasa si de asta pierzi.Eu nu cred asta, desi azi am o varsta si am trecut prin multe.Mi s-a reprosat si mie orgoliul si ratiunea in dragoste.Dar nu regret, am fost eu si asta era cel mai important.Se spune ca baietii se maturizeaza mult mai tarziu si poate asa se intampla si cu el.Totusi,desi iti dau dreptate, ii apreciez si gestul lui.Decat sa suferi mai tarziu,cand te implici din ce in ce mai mult,se opreste aici! Acum te dor cuvintele lui dar,mai tarziu ii vei aprecia gestul, este mult mai curat si sincer decat o tradare! M-ai provocat la discutie, in general dau raspunsuri concise...dar m-am regasit in relatarea ta.Fa ce simti si nu vei regreta!

| anonim_4396 explică (pentru fabiola):

Multumesc.Acum sunt putin confuza.Cineva imi zice sa-l abordez cat mai curand.Dar nu vreau sa creada ca am un caracter slab si ca sunt moarta dupa el. Daca e interesat si sincer, cum am crezut ca e, o sa vina singur.Nu pot sa fortez pe nimeni.Ma doare destul de tare si vorba aia,, nu merita sa plangi pentru nimeni, iar cel care merita nu te va face să plangi".

| Азбука a răspuns:

Nici eu nu credeam ca voi citi vreodata o povestiora atat de frumoasa, aici, pe TPU.

anonim_4396
| anonim_4396 explică:

Tu ai avut mult noroc in dragoste, daca nu ai fi fost atat de orgolioasa.Baiatul era confuz, de aia nu stia ce sa faca. Tinea la tine si nu vroia sa te faca sa suferi.Tocmai de aia ti-a zis ca va incerca sa te mai abordeze pe mess, ca ar mai fi loc de o "a doua sansa".Dar tu i-ai taiat-o din prima, vorba aia. Cu atitudinea ta rece, nu vei avea noroc in dragoste.Tocmai asta nu functiona nici la celelalte relatii, raceala ta. In timpul relatiei ai fost calda cu el, dar dupa? Trebuia sa fii la fel cand ti-ai dat seama ca el este confuz.Nu trebuia sa-l lasi asa.Si eu sunt la fel de orgolioasa ca tine si am pierdut multe iubiri adevarate.Tu nu face la fel.Fa tu primul pas acum si abordeaza-l pe mess.La inceput ca intre amici, iar el cu siguranta incet incet iti va propunde din nou sa fiti impreuna.winking Lasa din orgoliu, ia telefonul si suna-l sau tasteaza-i ceva pe mess.winking

anonim_4396
| anonim_4396 explică:

Stai linistita, mi-a facut placere sa-ti citesc povestioara. Eu iti spun din propria experienta. Acum intr-adevar, a vrut sa va despartiti deoarece era cam confuz. Poate ii era dor sa fie singur. Dar asteapta-te ca peste 1 luna sau 2 sa se intoarca iar la tine( in cazul in care tine la tine ). Fazele de genul "nu ne potrivim" sunt doar scuze pentru a va desparti, nu inseamna neaparat ca este si adevarat acest lucru.

| evilestevil a răspuns:

Buna, am trecut prin ceva asemanator chiar de curand, de fapt, e aproape identic, cu mici diferente, poate un pic mai mari dar nici chiar foarte. Mi-a facut placere sa-ti citesc povestea si chiar as vrea sa vorbesc cu tine in particular, daca mi-ai putea lasa o modalitate de contact in vreun fel ar fi super.
Cat despre un sfat pentur tine, as spune sa o lasi balta, presupun ca intr-un timp atat de scurt (poate nu am fost atent, dar este vorba de aproximativ o luna, presupun) nu te puteai atasa foarte mult de o persoana, iti v-a trece curand, in vreun fel. Nu incerca sa-l cauti, nu are rost, el a decis ca este bine sa va despartiti, daca iti va duce lipsa atunci te v-a cauta el, daca nu, va veti uita si va veti intalni intamplator pe strada... la un moment dat. Tine minte totusi, daca te va cauta, sa nu iti aduci aminte ce simti pentru el ci mai degraba ce ti-a facut el.
O seara buna.