Eu am ajuns la concluzia ca, din pacate, mamele cam au intotdeauna dreptate au ele un simt in plus cumva, ceva special care le face sa vada lucrurile cumva in infra-rosu, dincolo de ceea ce pare - habar n-am cum reusesc. Probabil ca experienta de viata si iubirea entru copilul lor le da puteri aproape supranaturale, ai sa vezi si tu cum e cand o sa ai copii. E normal sa plangi, si 4 zile e chiar putin, si sigur ca nu o sa-l uiti toata viata, dar cand iubim (sau vrem sa credem ca iubim) tindem sa credem ca persoana iubita e absolut persoana ideala (si niciodata nu e) si ca relatia respectiva e cea mai minunata (desi nu e). Chestia e ca mama si sora vad lucrurile din afara, si e posibil sa le vada mai corect, tu fiind implicata, fiind ocupata cu lupta impotriva lor nu poti sa vezi lucrurile la fel, si e si normal. Sincer ca s-a certat cu tine in fata mamei nu e deloc cel mai potrivit lucru de facut, denota o mare lipsa de respect si pentru tine, si pentru mama ta. Ca e impulsiv iar nu e cea mai buna referinta, la fel de impulsiv si de sincer cum spui tu ca e acum o sa te si ia la bataie mai tarziu, la cea mai mica chestie care nu-i convine. De ce e la varsta asta singur, cand majoritatea sunt casatoriti si chiar cu copii? Nu cumva tocmai pentru a atat de impulsiv si sincer, cum spui tu? Fiind si diferenta destul de marisoara intre voi cu atta mai mult presupun ca tinde sa-si impuna punctul de vedere. Nu stiu, poate totusi ar fi bine sa luati o pauza, tu pleci un timp cu sora ta, si vezi cum decurg lucrurile si asa. Ce inseamna ca-ti da tot ce vrei? O ciocolata si un suc? Si sa stai sa-i ceri mereu bani, si pentru chiloti, si pentru sutien, si pentru tampoane? Ia distanta putin, sa poti vedea lucrurile si altfel, si sa vezi cum se poarta si el, cunosti un om mai bine cand il vezi in cat mai multe ipostaze, mai ales ca spui ca vreti sa va casatoriti si s afaceti si copii. Daca te iubeste cu adevarat, daca va iubiti cu adevarat, nu o sa aveti nicio problema sa va pastrati iubirea si sa va asezati la locul vostru atunci cabd conditiile or sa fie mai bune. ai grija de tine, numai bine!
Multumesc pentru raspuns in mare parte ai dreptate. timpul o sa le rezolve pe toate ramane de vazut ce o sa intample mai departe.
Probabil pentru el erai o afacere buna dar, pentru tine se pare ca este o afacere proasta. Sa te casatoresti si sa faci copii nu este mare realizare, vorba batranilor, copii fac toti prostii. Problemele apar dupa aceea.
Multumesc pentru raspuns.
binenteles ca oricine poate face copii.e usor.Te contrazic, e o realizare sa faci copii, pe langa altele.la un moment dat trebuie sa o faci.Probleme o sa fie tot timpul.crede-ma ca eu nu am cunoscut cuplu care sa nu aiba probleme. bogati, saraci, urati, frumosi toti au probleme
Buna!
Am citit randurile scrise de tine si vreau sa iti spun ca sunt familiarizat cu aceasta situatie,bine nu pot sa spun ca am fost pus in situatia ta,pentru ca sunt baiat,dar iubita mea provine dintr-o familie cu o mentalitate identica cu a familiei tale,incep sa ma intreb daca cumva sunt rude parintii vostri (glumesc binenteles,dar ma gandesc ca ti-ar prinde bine putin zambet).Cum spuneam,ea a fost prinsa intr-o astfel de problema, automat si eu pentru ca am trecut impreuna prin toate, indifrent cat a fost de greu sau cat de "fara scapare" a parut a fi situatia.
Acum, din spusele tale, iubitul tau este trecut putin de media asta de varsta pe care o vad majoritatea "indicata" unui barbat care sa stea cu o fata de 23 de ani, iar asta e dupa parerea mea unul din motivele principale pentru care familia ta nu il suporta.Tot din ce spui tu,inteleg ca el doar te roaga,in mii,milioane de feluri sa te intorci la el...din punctul meu de vedere,deloc de ajuns,iar daca ma intrebi ce ar putea sa faca mai mult de atat,raspunsul meu ar fi totul,orice,asta daca binenteles iubirea are aceeasi valoarein dreptul ambelor parti,ca din cate am inteles,tu il iubesti foarte mult si reprezinta enorm pentru tine. Discutiile la telefon,prin mesaje,pe mess sunt pentru noptile in care nu poti sa dormi si ai nevoie de vocea persoanei iubite,insa,in situatiile de acest gen faptele decid, pana la urma, chiar viitorul tau, ca intr-un final despre asta e vorba, asta e singurul lucru care conteaza. Poate ca o persoana la 34 de ani gandeste altfel,lasa mai mult timp lucrurilor in speranta ca se vor rezolva de la sine,nu vrea sa porneasca un scandal,poate are motivele lui pentru care nu face deocamdata nimic decat sa te roage a te intorci la el, asta nu pot sa decid despre o persoana pa care nu o cunosc, pentru mine este doar un semn de intrebare.
In alta ordine de idei, tu, avand 23 de ani ar trebui sa ai mai multa autoritate in familie, sa ai un cuvant de spus, nu poate cineva, chiar mama sau sora ta fiind, ca la varsta asta sa iti inchida usa si sa iti interzica sa mai iesi din casa.Trebuie sa iti impui cumva punctul de vedere,nu ma refer prin tipete sau prin cearta,asa nu iti faci decat mai mult rau,dar poate ca nu esti destul de clara in a spune ce iti doresti tu,poate ca nu explici atat de bine cum ar trebui,adopta si tu un ton mai autoritar,nu le spune ca vrei sa fi cu el plangand,pentru se vor uita la tine ca la un copil mic care plange dupa nu stiu ce jucarie dar maine ii va trece,ii vor cumpara alta. Sfatul meu,umbla putin la atitudie,invata sa te faci inteleasa, invata sa spui tare si raspicat ce iti doresti sau ce te deranjeaza, aici conteaza foarte mult talentul ta oratoric.
Acum exista doua cai prin care voi doi puteti fi impreuna, nu vreau sa vorbesc despre varianta in care sa renuntati si sa va despartiti, pentru ca asta nu exista si asa vreau sa gandesti si tu.Prima este calea pasnica,in care iubitul tau vine la mama ta,sau se intalnesc undeva,intr-un mediu relaxant,discuta ca doi oameni maturi,apoi discutati toti, face-ti compromisuri, lasa fiecare de la el, iarta, trece peste si ajunge-ti la un comun acord.Asta poate nu va iesi din prima, dar dupa 2, 3, 4, 10, 20 de incercari oricat de exigente ar fi mama si sora ta vor ceda pana la urma,cand or sa vada ca are ganduri serioase,ca te iubeste, ca te respecta si ca isi doreste din tot sufleteul sa fiti impreuna.
A doua cale este calea mai grea, mai urata, dar pentru o iubire adevarata, nimic nu e prea greu si se merita orice sacrificiu.iti faci simplu gabajele si ai plecat.Pe cat pare de simplu pe atat este de complicat, pentru ca trebuie sa ai mare grija, sa gandesti de 10000 de ori inainte sa faci asta daca chiar merita omul ala un pas atat de mare,daca viitorul tau e chiar alaturi de el.Zic un pas atat de mare pentru ca trebuie sa fi constienta d un lucru,in momentul in care ai plecat de acasa in urma unei certe,in momentul in care ai plecat suparata si ai lasat in urma ta oameni suparati, care considera ca i-ai tradat, ranit, parasit nu mai exista cale de intoarcere, iti va fi extrem de greu poate chiar imposibil sa te mai intorci acasa.Cunosc oameni care au plecat certati si nu si-au mai vorbit pana la moarte,nu mai zic de vizitat.
Cantareste-ti foarte bine de cat mai multe ori optiunile si nu vreau sa te influentez negativ sau sa incerc sa te conving sa renunti la ratiune,dar uneori in viata e bine sa iti asculti si inima,stiu ca majoritatea spun sa gandesti cu capul,nu cu inima, si asa e, dar nu spun sa gandesti cu inima, spun doar sa ti cont si de ce iti spune inima sa faci.
Hai ca am scris un mic roman aici, dar sincer mi-a facut placere sa vorbesc despre asta si sper ca un pic de tot am reusit sa te ajut.
Sper sa faci alegerea corecta si sa iti fie bine!
O seara frumoasa iti doresc
Multumesc pentru toate sfaturile care mi le-ai dat.ai dreptate cu unele lucruri. ideea e ca mama l-a acceptat prima data cand s-au intalnit dar in momentul in care ne-am mutat impreuna totul a luat o intorsatura neastepata.s-au intalnit si cu alte ocazii si au vorbit despre toate lucrurile care ii deranjeaza dar nici un rezultat ..erau multumiti pe moment dar dupa incepeau din nou.mereu am fost intre ei doi.sincer iti spun ca m-am saturat eu sa se bage mama intre noi, nici nu ma mai gandesc la el. ideea e ca mama lui nu s-a bagat niciodata intre noi sa ne spuna ce sa facem sau nu.de cand am plecat de la el nici nu am indrazit sa ii raspund la telefon sau sa il sun ..ma hranesc doar cu mesajele de la el. pana acum nu s-au bagat niciodata in viata mea, am fost plecata de la 19 ani de acasa si am facut si facultatea intr-un oras la 400 km departare de casa si consideram ca sunt destul de mare sa iau propriile mele decizii dar se pare ca nu.ca sa fiu optimista zic ca timpul le rezolva pe toate ..ms
RRSecularHumanist întreabă: