Primul baiat de care mi-a placut a fost colegul meu, in clasa a VI-a. Atunci am fost mai multi, la ziua altui coleg, in mai si acolo am avut un curaj inimaginabil, pur si simplu voiam sa-i spun ca-l plac, nu mai puteam tine in mine. Il placeam din clasa I, iar sentimentul a tot crescut in decursul anilor. Asa ca mi-am ales un aliat, o alta colega, i-am spus ca-l plac si sa ma ajute sa-i spun si lui asta. Eu o tot intrebam cum sa-i spun, ce sa-i spun si ea, dintr-o data il striga pe colegul meu, sa vina la noi. A venit, colega mea i-a spus ca vreau sa-i spun ceva, asa ca el se uita mirat la mine, dar eu ma balbaiam, ceva de speriat, asa ca s-a hotarat "aliata" mea, sa-mi dezvaluie marele secret, asa ca i-a zis ca-l plac, iar eu m-am rosit toata, si am mers mai in fata. In seara aia pe mess, mi-a zis cand sa plece " hai ca am plecat si eu nb draguta mea" waw, fericita am mai fost. Dar dupa aceasta nu a mai urmat nimic.
A venit vacanta de vara, mai vorbeam din cand in cand pe messenger. Odata vorbeam, dar raspundea cam greu, eu ma tot enervam, asa ca am vrut sa vad ce-ar zice daca ii spun ca am prieten, i-am spus, imediat a raspuns cu intrebarea " cine e?" am nascocit eu un prieten si i-am spus. Stiu nu a fost prea frumos din partea mea, voiam sa vad daca il intereseaza sau nu, si l-a cam interesat. Dupa aceea prin august, am vorbit, i-am zis ca mi-e dor de el, dar el nu zicea nimic, ma rog, stia ca nu mai am prieten(nu am avut deloc, dar il inventasem)
O fosta colega de-a noastra, mi-a zis mereu, ca noi doi ne potrivim, ca ne sta bine impreuna, ca si el ma place etc. Asa ca am rugat-o sa vorbeasca cu el, sa-l intrebe daca ma place. El se jura ca nu ma place, dar eu totusi simteam ca tine la mine.
A inceput scoala, clasa a VII-a. In septembrie, am vorbit pe messenger. L-am intrebat daca a mai vorbit cu fosta noastra colega ( cea pe care-am rugat-o sa vorbeasca cu el) si a zis ca da. Apoi imi scrie ca i-a spus ca nu-i place de mine, iar eu am intrebat " pai ce, nu-i adevarat?" iar el mi-a zis " nu, crede-ma vorbesc din tot sufletul, imi place de tine" pffiu. la cuvintele astea, am crezut ca ma topesc, eram asa de fericita. Am continuat discutia, iar el mi-a zis la un moment dat, daca vreau sa fim prieteni, dar in secret, eu am acceptat fara retineri, pentru mine nu conta daca ne stie lumea, sau nu, important eram sa suntem impreuna. Toate se intamplau, intr-o vineri, acel weekend a fost superb, am vorbit mai tot timpul pe mess, tot felul de dulcegarii, in fine. Luni aveam niste emotii, cand il voi vedea, dar am reusit amandoi sa ne stapanim.
Totusi nu a fost totul asa cum ma asteptam, nu ne-am intalnit nici macar o data, chiar voiam sa-i propun asta.
Intr-o zi, a fost bolnav, nu a venit la scoala, am intrat pe el, pe messenger, ingrijorata. Am vorbit, a zis ca pleaca, i-am zis "stai" si am trimis " " trimite si el "" apoi zice " doar atat? " eu mai trimit " :-X:-X" iar eu ma gandesc, hai sa intru si eu in jocul lui si sa-l intreb " dar tu, doar atat? " raspunsul lui a fost " nu pot acum, n-am chef". Mie asta mi-a dat de inteles ca nu are chef de mine. A doua zi, l-am intrebat daca are chef de mine, si mi-a zis ca a fost bolnav, ca nu se simtea bine, iar eu l-am intrebat cu ce sunt eu de vana, ca e el racit? El m-a intrebat de ce sunt asa de sensibila. Dupa aceasta mica disputa, s-a racit. Era asa de direct pe mess, vorbea asa de rece. Totusi, eu inca speram ca mai suntem impreuna. ( In fine e mult spus, pentru ca practic nu am fost impreuna, dar eu chiar credeam ca suntem)
Faceam sport, cu o clasa de a VI-a. Intr-o pauza vine o fata din clasa cu care faceam sport, si-l cheama afara. El se duce. Cand se intoarce inapoi, ne spune " a zis ca-i place de mine". A doua pauza, vine alta colega de-a ei, si se intampla acelasi lucru. Ma gandeam sa-mi pastrez calmul, ca doar eram impreuna. A treia pauza, iar l-a chemat prima, cand a intrat in clasa, ne-a spus ca e cu ea. Atunci am simtit ca se prabuseste tot in jurul meu.
Ma simteam groaznic, cand ea mai venea la noi in clasa, sa-l pupe. Chiar m-am imprietenit cu ea, ca sa aflu mai multe desrpe " relatia" lor. Si ea, imi trimitea tot ce vorbeau, iar eu imi puneam necontenit intrebarea " ce are ea mai bun ca mine?". L-am sunat, si printre altele l-am intrebat, daca el chiar o place, si-mi raspundea foarte detasat, ca da. In ziua urmatoare aveam sport iar tipa asta, mi-a zis ca vrea sa-l sarute, cand facem turele de alergare. Asta pus capac pentru mine. Asa ca l-am chemat cu o jumatate de ora mai repede, in parc, sa vorbim.
Am copiat pe-o foaie tot ce-am vorbit mai important pe mess. Cand a citit-o mi-a raspuns flegmatic " da, si?". Pur si simplu, nu-l mai recunosteam. Mi-a zis ca de la cearta aia de pe mess, el considera ca nu mai suntem impreuna si bla bla, tot felul de scuze penibile. Mi-a zis si ca pe ea o place mai mult.
In acea zi, am fost transparenta. Numai eu stiu cat am plans acasa, cand imi aminteam, ce frumos a fost, si cum a venit una, si-ntr-o saptamana, mi l-a "suflat". Dar am hotarat sa nu-i port pica, eram totusi colegi, iar incet, incet, m-am obisnuit cu ideea ca suntem doar colegi, si doar amici. Nu a durat mult timp relatia cu tipa aia, apoi a mai avut o prietena, dupa cele doua, s-a lasat pagubas.
In clasa a VIII-a iarasi, la inceputul ei, am aflat ca unui baiat de clasa a VIII-a ii pace de mine. Si ironia sortii, facea ca acel baiat, sa fie marea " dragoste" a fetei care " mi l-a suflat pe colegul meu". Intr-o seara a intrat ea pe mine, sa ma roge sa nu accept sa fiu prietena lui, si ca ea plange in fiecare zi, ca nu vrea sa fiu cu el, si bla bla, foarte dramatic. Acea perioada nu a fost foarte placuta, multe fete, prietene cu acest baiat, ma intrebau, daca il plac, pur si simplu, nu mai aveam largamant. Nici mama nu era de-acord sa fiu prietena lui. Fuma, ii placea sa bea, nu era chiar cel mai bun. Comparativ cu colegul meu, erau cer si pamant. Politicos, l-am refuzat.
Noi facem sport cu o clasa de-a X-a. Din clasa aceasta, am inceput sa vorbesc cu un baiat, care chiar parea de treaba. Am tot vorbit pe messenger, dupa aceea la scoala, iar el venea la mine, ma tinea dupa gat, de sold. si tot felul de gesturi din astea. Pana cand a inceput sa-mi placa de el. Dar cand a inceput sa-mi placa, el s-a indepartat de mine, si s-a racit, a ajuns la un moment dat sa nu ma salute. Cat am suferit, vai, cat am plans, dar nu voiam sa ma duc sa-l intreb, de ce face aceste lucruri. Voiam sa par indiferenta. Dupa vreo luna, in care nici nu ne prea salutam, a reinceput sa vorbeasca cu mine. Intre timp isi facuse si prietena. Dar perioada aceea in care, el nu ma baga in seama, a fost foarte aiurea. Nu aveam chef de nimic, la scoala era totul bine, nu m-a distras, dar asa in rest, eram foarte superficiala. Nimic nu ma mai binedispunea, totul ma enerva, dar pana la urma am trecut peste.
Acum putin timp in urma, am vorbit cu colegul meu. Ceea ce m-a mirat a fost, ca dintr-o data mi-a scris, ca-i pare rau pentru tot ce a facut, si ca m-a facut sa ma simt asa, si ca m-a facut sa sufar. Mi-a zis ca a facut o greseala, cand m-a lasat pentru aia, si ca ii pare rau, ca pe ea nu o iubea si nu o iubeste. Mi-a zis ca ma iubeste. Mi-a multumit ca l-am iertat. Mi-a jurat ca e sincer. Il cunosc, si sincer l-am simtit, ca vorbeste din suflet. Apoi a urmat intrebarea daca vreau sa mai fim impreuna. La care eu i-am raspuns " nu" cel putin atunci, simteam ca nu il mai plac.
Acum cateva zile, era cam trist, mi-a zis ca din cauza parintilor lui, ca s-au certat. M-a uimit increderea lui. Vineri, nu a facut tema, si a luat 2 pe caiet. El i-a zis profesoarei ca a fost la medic, si nu a putut. Apoi noua ne-a zis ca a avut tensiunea mica, si a fost si la control. Chiar mi-a parut rau de el.
Acum nu stiu de ce ma tot gandesc, daca sa ii spun sa fim impreuna, sau nu.
Oare o fac din mila? Ah, chiar nu stiu ce sa fac, si ce sa mai cred.
Help Scuze ca m-am lungit atat

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook