scriu povestea mea aici, in speranta ca cineva, oricine, va putea veni cu un sfat bun.

Mi-e dor de el. Mi-e dor de tot ce am avut impreuna odata... mi-e dor de absolut tot.

Totul a inceput acum doua veri, cand ne-am intalnit. A fost ceva special intre noi inca de pe atunci. Am devenit foarte, foarte buni prieteni si am ajuns sa ne spunem absolut tot.

Mi-a fost greu sa recunosc ca am sentimente pentru el. Si lui la fel. Iar in ziua in care am hotarat sa mi le destainui, el deja avea o iubita. Desi, da, ne placeam reciproc mai mult decat iti poti inchipui.

Pot spune ca de acum un an si, si pana acum, totul a fost perfect. Este adevarat ca era intre doua fete. Dar ce am trait impreuna este de neuitat.

Iar acum, nu pot sa regret ceva ce odata m-a facut fericita.

Cum s-a produs despartirea?

Am devenit din ce in ce mai distanti. Am ajuns sa vorbim numai lucruri strict formale si sa nu mai avem subiecte de discutie. Dar ca sa fiu sincera, a inceput sa se comporte asa dupa o anumita zi in care. a facut tot posibilul ca eu sa vad ca ceea ce caut este in fata mea. O stiam, dar pur si simplu nu am am avut curaj, eram timida, ma feream de atingerea lui.

De atunci, totul s-a schimbat.

Iar acum, nu stiu ce sa mai fac, numai la el ma gandesc, el a devenit toata existenta mea. Asteptam amandoi ca celalalt sa spuna ceva. Dar niciunul nu indrazneste. Nu stiu de ce ne temem. Ne ignoram reciproc si traim din indiferenta.



AJUTOR. Vreau sa gasesc o solutie. Vreau sa ies din starea asta, vreau sa intru in bine, insa in momentul asta am prea multe alegeri in fata si nu stiu care e cea corecta.

Avem amandoi 16 ani. Un sfat ar fi incredibil. Multumesc.

Doamne. Aşa vă complicaţi existenţa, de ce nu mergi să-i spui ceea ce simţi? Mi se pare atât de absurd să spui că suferi că numai poţi când soluţia e în faţa ta. Dacă ne luăm după logica asta, nu îl iubeşti cu adevărat, pentru că dacă era aşa de mult îi spuneai, încercai orice ca să faci ca lucrurile să fie bine. Lasă orgoliu, asta e cel mai bun sfat posibil. Baftă!

E o dragoste adolescentina. Si eu am 15 ani, stiu prin ce treci. Poate cel mai bine ar fi sa acceptati amandoi situatia. Sa vorbiti deschis ceea ce simtiti, ce traiti zilnic, si apoi sa ajungeti la o concluzie. Si ai sa spui: Mi-e teama de ce se poate intampla sau mi-e teama sa-l confrunt. N-ai de ce. Nu mai ai ce pierde, doar ce castiga. Incearca, si daca vorbiti deschis ai sa simti o mare usurare. Cred ca e cea mai buna si folositoare metoda. Sper ca ti-am fost de ajutor.

XoXo, Deea, xD!

Pai incearca sa deveniti iar prieteni foarte buni.Si incearca mai pe ocolite sa ii arati ca tii cu adevarat la el si ca el este totul pentru tine.Nu trebuie neaparat sa fii directa.Lasa timpul sa curga.Si in tot acel timp mai pe ocolite dezvaluiei sentimentele.

Te-ai convins cred ca nu numai odata ca mindria nu duce la ceva bun... da, avem si noi mindrie de fata cum au si ei de baiat, dar im asa cazuri ar fi bine sa uiti de mindria ta si sa faci tu primul pas.sa nu uiti niciodata:MAI BINE SA REGRETI DE CEEA CE AI FACUT DECIT SA-TI PARA RAU CA N-AI FACUT.

Amandoi sunteti "prosti" in sensul ca asteptati fiecare ceva din partea celuilalt, in ritmul acesta nu o sa ajungeti nicaieri asa ca scapa de timiditatea aceasta de orgoliu si treci la fapte direct.Nu poti lupta cu sentimentul acela frumos la infinitit, cauta`l vorbeste cu el, spune ce simti pentru el lupta pentru fericirea ta nu mai sta pe loc pentru ca mai tarziu o sa regreti nu numai u ci si el.