Bună seara, dragi useri TPU!
În această seară, aș dori să țin un fel de "discurs" cu privire la iubirea de adolescent.
Știu ca "relațiile" încep pe la vârsta de 12-13 ani. Din perspectiva băiatului, fetele devin interesante, deoarece "prind" forme, iar din perspectiva fetei, băieții devin drăguți datorită aspectului corporal.
La început, conversațiile sunt penibile, ca și cum ai vorbi cu președintele țării, și de emoții, spui lucruri aiurite. Cam așa se desfășoară primele conversații.
După câteva zile, băieții încep să aibă un fel de obsesie la adresa fetei respective. Fetele, însă, sunt de apreciat. Acestea nu sunt cu gândul numai la băiatul respectiv (1-0 Fetele).
Trece o săptămână, două, băiatul încearcă să treacă la nivelul următor, cu toate că ar putea fi cea mai mare greșeală pe care și-o va asuma. Cu toții știm despre ce e vorba... despre "Marele Sărut Copleșitor". Pastă de dinți în exces, ață dentară, gumă mentolată și multe alte prostii care te stresează mai mult. Băieții își planifică zeci de planuri: la ce unghi să țină capul, cum s-o apuce pe fată când s-o sărute, cât timp va dura sărutul, cum s-o sărute (în primul rând) și multe alte probleme care întrec la număr și la "dificultate" o culegere de algebră. Fata însă e câștigătoarea, din nou, ea bazându-se pe băiat (2-0 Fetele).
După o lună de "relație" vine momentul mult așteptat: Despărțirea. Clasic, nu credeți? Cine au avut de câștigat, deci, Fetele sau Băieții? Am ajuns unde am vrut să ajung, în acest punct, de unde am să și intenționez să vin cu o întrebare de baraj pe urmă.
Mă iau toți nervi când văd fete suferind după o despărțire în care ele au manipulat si au sucit băiatul în toate felurile, având de asemenea multe avantaje de care au beneficiat (referindu-mă la formele cu care au fost dotate). Ce mai vreți, surorilor? Tot voi suferiți? Personal, recunosc că băieții sunt niște porci și niște boi, însă cu toate astea nu sunt așa vicleni cum sunteți voi, fetelor. Poate că nu suntem așa maturi ca voi, dar suntem realiști, gândindu-ne că doar o viață avem și că trebuie să o trăim cum știm noi mai bine. A fi matur înseamnă a vedea viața cu alți ochi, complet diferiți de cei din copilărie. Care sunt avantajele maturității? Ești luat mai în serios? Bun... seriozitatea nu e o calitate rea, e chiar foarte bună, de pe urma căreia poți beneficia. Însă dacă ești serios toată viața și nu îndrăznești să te "dezlănțui" și tu, ce scop mai are viața? Revenind la taberele noastre, poate că dragostea pe care o trăiesc adolescenții de vârsta mea îi maturizează, însă a fi matur vine de la sine, nu din aventuri, din relații. Dacă vi-ați defini singuri cuvântul "maturitate", vi-ar mai arde de relații? E bine să iubești, însă la vârste de astea, cei mai mulți confundă plăcutul cu iubitul, ceea ce nu e în regulă.
Eu mi-am spus punctul de vedere. Cu siguranță 80% de aici nu veți fi de acord cu mine, însă asta este realitatea! Repet, asta este realitatea!
Aceasta nu a fost o întrebare, ci mai mult un mesaj către adolescenții care pun mii de întrebări pe această categorie, punându-le fără cap majoritatea.
Și eu sunt un adolescent, am 14 ani, nu am avut vreodata o "gagică" și nici nu-mi voi permite să am până la vârsta de 17-18, pentru că nu am nimic de câștigat. Nimic nu e serios, iar sentimentele sunt puse la mijloc. Multe relații sunt considerat o joacă, de aceea nici nu se pot numi relații.
Cu siguranță nu se va schimba nimic, însă, celor care nu citesc în continuare acest mesaj degeaba, țin să le mulțumesc pentru timpul alocat acestui mic discurs. Sper că măcar 30% au înțeles ceva din mesajul ăsta serios, ce nu e pus la mișto.
Numai bine!
Ordonare:
După relevanţă
O gagică asa cum numesti tu fetele, doar țiganii vorbesc asa, nu o poti avea de la 17, 18 ani, ce maturitate ai tu la vârsta aceea? Prietenia cu o fată sau cu o femeie pentru cei care nu mai au 18, 19 ani, se face doar in cazul in care atît bărbatul cît si femeia au intentii serioase de căsatorie, altfel NU, deoarece dacă se face altfel, se încalcă flagrant legea lui Dumnezeu care condamnă clar concubinajul, si căsătoria de probă cum se practică in zilele noastre, bărbatii schimbă partenerele ca pe ciorapi, si ele la fel.
Răspunde
Deci tot ce ai scris tu aici sunt vorbe goale, care nu au nicio bază, povești.
Bwuahahah,ai cam fost pacalit grav de povesti marca Wattpad! Sunt curios,cum de ai ajuns tu la concluzia asta,sau gandesti prin altii, daca ma intelegi? La inceput puteam sa jur ca esti vreo copila care-i arde de filozofii si de cunostinte primordiale, dar apoi vad ca esti baiat! Ai dreptate pana la un punct, dar nu este asa cum ai specificat in conferinta asta, salutari!
Salut! Eu nu mă consider vreun cititor de povești de dragoste, deci cred că tu ai fost păcălit în legătură cu asta. Totuși, sunt curios să văd până în ce punct nu am aberat, dacă se poate. Mulțumesc!
Răspunde Partea maturitatii si faptul ca dragostea te schimba. Asta este pararea ta despre lume/dragoste, doar viziunea ta, nu putem spune ca e asa, dar nici ca nu e asa, totul a tinut de subiectivismul tau.
Pai ar fi penibil ca la 17-18 ani sa iti faci o " gagica " si sa nu stii nici macar cum sa o saruti, si ce sa faci mai întâi.d-asta de obicei primele relatii sunt pe la vârsta de 14-15 ani, ca pana la 18 când devii major sa stii deja "cum sta treaba''
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
